O poveste de Crăciun

Crăciunul e o perioadă a poveștilor frumoase. Așa că m-am gândit să vă spun și eu una. Ea se petrece departe, în nordul înghețat, sub lumina aurorei boreale. Numele ei este Jólabókaflóðið și începe așa…

Bjorn, fiul lui Ketill, și-a condus nava spre coasta apuseană a Islandei, la Broadfirth, și a navigat de-a lungul țărmului sudic până a ajuns într-un loc unde un golf pătrundea în interiorul uscatului. Un munte înalt se ridica lângă golf, iar lângă mal se afla o insulă. Bjorn a spus că ar trebui să rămână acolo o vreme…

Fragmentul de mai sus este desprins din Saga Laxdæla, una dintre operele literare din secolul al XIII-lea care descrie viața familiilor islandeze. Colonizată începând cu a doua jumătate a secolului al IX-lea de către vikingi (deși se pare că, înainte de asta, constituia un loc de retragere al călugărilor irlandezi) și denumită, pe rând, Ținutul Zăpezii și Insula lui Garða, se spune că țara și-ar fi primit numele actual de la Flóki Vilgerðarson, după ce a acesta, într-o iarnă grea, ar fi admirat priveliștea aisbergurilor ce pluteau prin fiordul Ísafjarðardjúp.

Saga din care am citat anterior nu e o mostră rară de literatură islandeză. Dimpotrivă. Tărâmul acela înghețat, cu vulcani, gheizere și fiorduri pare să-i fi inspirat pe mulți. Edda poetică, poemele scalzilor și numeroase alte saga au umplut viețile islandezilor din perioada medievală cu mărturii ale unor povești eroice reale sau imaginare, cu mituri, cu bucuriile și tragediile cărora au trebuit să le facă față familiile celor stabiliți acolo, cu dorință de răzbunare transmisă din generație în generație.

Poate cel mai cunoscut din acea perioadă este istoricul și politicianul Snorri Sturluson, autorul Eddei în proză.

Odată cu secolul al XIX-lea, literatura islandeză a avut parte de o revigorare, mai ales sub impulsul romantismului, iar în secolul XX unii dintre autori au început să scrie în daneză. În 1955, scriitorul Halldór Laxness a primit Premiul Nobel pentru Literatură. În zilele noastre, literatura polițistă islandeză este „exportată” cu mult succes în întreaga lume prin intermediul popularității dobândite de Nordic Noir, care s-a impus pe piața literară mondială de gen de mai bine de un deceniu.

Dacă la toate cele de mai sus adăugăm faptul că vorbim despre o țară care, la momentul actual, nu depășește cu mult 300.000 de locuitori, pare impresionant. Dar, dacă ne uităm la alte cifre, vom înțelege că acolo e o altă lume. Conform unui studiu făcut în 2013 de Universitatea Bifröst, 93% dintre locuitori citesc minim o carte pe an, iar 3,2% din populația activă lucrează în domenii legate de cultură, ceea ce reprezintă aproape dublul mediei din Uniunea Europeană,

În 2019, vânzările de cărți pentru copii au cunoscut o creștere de 47% față de anul precedent, iar cele pentru adolescenți și adulți de 39%. S-au publicat cu 21% mai multe opere de ficțiune decât în 2018 și cu 51% mai multă poezie și dramaturgie.

Totuși, am putea observa, e ușor să crească procentele când vorbim despre o țară cu o populație mică. Dacă publici 10 cărți, iar anul următor 20, ai avut deja o creștere de 100%.

Doar că aici, în povestea noastră, intervine magia acestei perioade a anului. Pe meleagurile acelea, ea poartă numele Jólabókaflóðið. Un fel de „potop de carte cu ocazia Crăciunului”. În octombrie și noiembrie, editorii publică sute de titluri noi, iar catalogul care le include, Bókatíðindi, ajunge gratuit în majoritatea gospodăriilor. În librării și muzee, autorii islandezi citesc fragmente din cele mai noi opere ale lor. Și toate astea deoarece cartea a devenit, în insula de la miazănoapte, principalul cadou oferit de Crăciun. Bunici, părinți, copii – fiecare va găsi în pachetul său de sub brad minim o carte. E o tradiție care datează din perioada celui de-Al Doilea Război Mondial, când Islanda și-a dobândit independența. Pe atunci, hârtia se număra printre puținele lucruri ce nu erau raționalizate. Prin urmare, era mai ușor să găsești o carte pe care s-o faci cadou decât multe alte lucruri. Și, astfel, s-au pus bazele unei povești care a rămas la fel de frumoasă până în ziua de azi.

Nu e nevoie de multe lucruri pentru un miracol de Crăciun. Sau pentru a încuraja cititul. Putem și noi să cumpărăm o carte pentru cei dragi și s-o așezăm sub brad. Să le citim copiilor o istorioară, înainte de culcare. Să citim și noi, așezați confortabil în fotoliu, lăsându-ne purtați, pe aripi de poveste, departe de agitația de zi cu zi.

De Crăciun, fiți mai culți.

0 0 Votează
Article Rating
Înscrie-te
Notificare de la
0 Comments
Răspunsuri în text
Vezi toate comentariile