Orice piață merită bodega ei de lux

  • de

Nu cred că există vreo piață, fie ea agroalimentară sau de orice fel, care să nu fie dotată cu o crișmă pe undeva prin apropiere, cu o bombă în care V33-ul e campion iar minunatul cocktail „miș-maș” e încă viu în meniu, nu doar în amintirile mesenilor.

Chiar dacă multă vreme n-a mai existat piața, căci precum un mare monument, cele câteva luni în care trebuia refăcută s-au transformat în ani, în spatele Primăriei, în Centru, bodegile au rezistat. Unele o vreme doar, căci s-a închis și Luxor, fosta crișmă a lui „Todea de la Mediu” – ăla de tunde gazonul și bugetul Primăriei, precum și „La Silvia”. Mă rog, asta ultima ajunsese pe mâna unuia de crește capre, dar s-a închis și ea.

A apărut însă alta nouă, căci în zonă a venit un „investitor strategic”, tocmai din Albania. Bine, omul stă mai mult prin Germania, că are ceva biznisuri și pe acolo, însă ține și crișma asta fără nume. De fapt, doar bomba „de sus”, de la suprafață, nu are un nume clar. E doar așa, la crișmă. Până să dea pandemia, exista și o variantă „de lux” a localului, în subsol, care se numea „Gentleman Club”. Nume frumos, cu rezonanță și, desigur, un meniu pe măsură. A fost o vreme așa, doar o cârciumă cu băutură și păcănele, ceva mai dichisită. După care păcănelele și „ieftinica” s-au mutat sus, unde-s și acum, și unde înainte fusese un fast food care a cam dat faliment. Tot al albanezului. Jos, la Gentleman, a amenajat omul cu ștaif, a adus fotolii și mese de fițe. După care a băgat manele. O vreme, în fiecare marți era „seară studențească”, o chestie care s-a mai făcut în Alba, însă genul ăla de studențească nișată pe studenții aterizați prin Alba Iulia de la munte, din Apuseni, mari iubitori de populară și manele. A încercat vreo câteva seri și cu seară rock, dar aia n-a ținut. Tot la manele se întoarce carpato-danubianul atunci când vrea distracție, iar la Salam merge mai bine și băutura.

Acum, însă, de când cu pandemia vieții, s-a dus la naiba toată treaba. Gentleman-ul s-a închis și a rămas așa, să supraviețuiască, bomba cu V33 și alte finețuri. Un 50 de rachiu cu dulce, un R26, poate chiar și un Monopol. Și bere, desigur bere, că asta mai trece și la băieții din cartier care n-au chiar un nivel atât de aprofundat al sticlei cu tărie. Există chiar și o terasă mică, două chiar, dacă pun la socoteală că pe ambele părți ale clădirii sunt niște mese scoase afară, iar dacă în loc să țină berile la frigider, la căldură, le-ar scoate afară, la rece, ar fi chiar îndurabil în vremurile astea de restriște. Până la urmă, poate să vină ce criză vrea, ce pandemie, apocalipsă sau sfârșitul lumii vrea, dacă te prinde la bar, la băute, parcă nu-i chiar un final atât de rău.

Scheletul lui Bachus

0 0 Votează
Article Rating
Înscrie-te
Notificare de la
0 Comments
Răspunsuri în text
Vezi toate comentariile