Cel mai nou și mai modern cartier, zic unii. Cel mai cu probleme cartier, zic alții. Fără doar și poate, zona Orizont, în porțiunea orașului ce se extinde spre Micești, este cea mai dezvoltată zonă din ultimii ani. Și, probabil, una dintre puținele zone gândite și proiectate „d’al capo al fine”, cum se zice.
Mai mult decât atât, zona în ultimii ani zona a devenit și un teren propice pentru măcelul politic. Jocuri și interese de partid și-au găsit rezolvare acolo, și tot acolo s-au reglat conturi politice.
Intrarea lui Mircea Trifu în politică a făcut ca zona respectivă să devină una de „interes politic vizibil”. Nu că înainte nu s-ar fi jucat politică pe caldarâmul dinspre Micești, însă nu era făcut în văzul public.
Obsesia lui Trifu, pe durata mandatului de consilier local, pentru rețele de utilități, pentru investiții în infrastructură, a scos la iveală nu doar probleme ale administrației ci și diverse combinații, blaturi și afaceri cu parfum de catifea, ce își aveau loc de desfășurare cartierul Orizont.
Când am gândit proiectul ăla, o mână de oameni care l-am „dezvoltat”, am gândit totul, străzi, locuri de joacă, parc, tot ce trebuie să aibă un cartier modern – îmi zicea Mircea Trifu în urmă cu ceva vreme, despre acea zonă. Un PUZ complet, un proiect edilitar care voia să transforme o pârloagă pe care se făcea agicultură, ori creșteau mărăcini, într-un cartier rezidențial modern. Și, cel puțin pe hârtie, lucrurile stăteau fix așa.
Mircea Trifu și cei care au nășit acest proiect n-au făcut-o însă din calitate de autoritate. Era, până la urmă, o afacere. Ei jucau rolul de investitori, care cumpăraseră, planificaseră și apoi urmau să vândă. Și chiar au făcut-o. De la planul lor inițial, extrem de frumos pe hârtie, și până la ce se întâmplă acum acolo, e o cale lungă. Și, foarte probabil, implicarea politică a lui Trifu, perceput ca un „tătucă” al Orizontului, n-a avut efectul scontat, în sensul că în locul unui sprijin din partea administrației pentru zonă, cartierul a fost transformat în loc de răfuieli politice.
De la avize date anapoda, de la investiții blocate și până la interes punctual, cu dedicație, până la un dezinteres general, de toate s-au văzut acolo.
Mai nou, au ajuns și la urechile și ochii actualei administrații unele probleme. Anume faptul că, în locul unde ar fi trebui să fie un lac, se pregătesc noi construcții.
Nu e nimic nou în toată șmecheria. Țin mine, încă de anul trecut, când Mircea Trifu mă suna să îmi spună că urmărea, ca-n filme, câte o mașină care căra moloz acolo, pentru a astupa acel loc. Pentru a-i schimba destinația gândită în PUZ.
Lacul cu pricina, care nu e lac deși trebuia să fie, ar fi avut rolul unei zone de agrement, una care să aducă un plus de confort întregii zone. Ba mai mult, respectivul lac trebuia să asigure și funcția de colectare a apelor pluviale, sistem la care administrația publică e deficitară.
Însă aici e vorba de bani. De bani, de combinații și de interese. Căci metrul pătrat de luciu de apă nu valorează mare lucru în comparație cu metrul pătrat construibil.
Acum, oamenii din Primăria Alba Iulia s-au prins și ei de schemă. Probabil o știau de mult și doar acum i-a găsit amocul de „a face”. Tot e bine. Măcar ei, căci Garda de Mediu și alte instituții au dormit.
Probabil, dacă e să ne luăm după postările unor șefi de prin Primărie, toate aceste fapte de vitejie imobiliară vor fi stopate. Sau „rezolvate”.
Cu toate că, băieții care pun moloz, sunt mult mai departe de faza cu nivelatul și aducerea terenului la un stadiu construibil. Căci, ne șoptește în cască o sursă, deja s-ar fi făcut proiecte și parcelări și chiar pud-uri pentru niște multe case. Ceea ce înseamnă deja investiții. Or, unde se bagă bani, se trag și sfori și sunt și interese. Iar asta nu înseamnă decât că trebuie să ne luăm niște popcorn și să privim spre primărie, să vedem ce se va fi întâmplat acolo.
Rămâne lac sau mergem din lac în puț și-n case-blocuri?