Pe drum împreună cu Jack Kerouac

Anii ’40 sunt pe sfârșite. Nu cu mult timp în urmă s-a terminat un război care a redesenat harta lumii din punct de vedere geografic, politic și economic. E vremea unui nou început.

Tinerii americani nu-și mai găsesc locul într-o societate materialistă și conformistă. Anarhici, iubitori de jazz, droguri, adepți ai unor relații deschise, libere și libertine, ei caută plăcerea supremă, alienându-se față de societatea convențională. E generația beat.

Prin intermediul romanului Pe drum al scriitorului american Jack Kerouac avem posibilitatea de a călători, la propriu, în lumea acelor ani. Străbătând Statele Unite de la est la vest și înapoi, de la nord la sud, ba chiar și dincolo de graniță, putem observa stilul de viață al acelor vremuri: New York, cu oportunitățile sale de afaceri; Denver și viața la poalele Munților Stâncoși; San Francisco și arhitectura sa eclectică; Los Angeles și speranța celor ajunși acolo că se vor număra printre cei care dau lovitura în industria filmului; New Orleans, cu muzica sa distinctă, dialectele și bucătăria sa aparte. Observarea acestor aspecte ne oferă pârghii necesare înțelegerii Visului American, a semințelor ce au dat naștere mișcării hippie și care au ca făcut SUA să ajungă acolo unde este acum.

Protagonistul, Sal Paradise, trăiește în New York împreună cu mătușa lui și speră că romanul la care lucrează îi va aduce banii necesari pentru a se descurca. Însă grupul său de prieteni e răspândit de la o graniță la alta a Statelor Unite și, astfel, îl vedem pe Sal călătorind de la New York la Denver, San Francisco, New Orleans, ba chiar și dincolo de frontieră, până la Ciudad de Mexico. Dragostea apare și dispare la tot pasul, banii se dovedesc constant o problemă. Prin intermediul celor care-l iau pe Sal la ocazie, ori a persoanelor întâlnite în autobuze și în stațiile acestora ni se oferă o radiografie a vieții de zi cu zi a americanilor de rând, cu visurile lor și cu oportunitățile oferite de o societate ce e încă departe de gloria ce va să vină.

Deși Sal e personajul din perspectiva căruia e relatată întreaga poveste, cel în jurul căruia se învârte caruselul vieții hedoniste este Dean Moriarty. E genul de om care ori fascinează, ori scârbește. Oricum ar fi, nu poți rămâne indiferent. Sentimentele veșnice și profunde pe care o declară celor dragi se sfârșesc brusc în clipa în care în viața lui apare ceva ce i se pare mult mai important, fiind capabil să-și părăsească prietenii atunci când aceștia aveau mai multă nevoie de el. După consumarea noului eveniment, personajul revine la ceilalți ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Din acest punct de vedere, relațiile lui cu femeile sunt de domeniul absurdului – trăiește din plin, simultan, atât cu femeia de care vrea să divorțeze, cât și cu cea cu care vrea să se căsătorească ulterior. Odată formalitățile îndeplinite, își părăsește noua soție pentru a reveni la cea dinainte. Apoi apare o a treia femeie în ecuație și un nou fir se adaugă la țesătură. În ciuda acestui fel de a fi (sau, poate, tocmai completându-l), Dean se dovedește capabil de analize extrem de profunde, cum e cea privitoare la indigenii întâlniți în timpul călătoriei prin Mexic, pe care îi compătimește că nu vor ști niciodată ce lume plină de posibilități se întinde dincolo de marginile satului unde-și duc întreaga viață.

Fascinantă, în carte, este simplitatea cu care sunt privite problemele financiare, materiale. Banii se termină mereu prea repede. Când sunt, se folosesc imediat pentru îndeplinirea unui capriciu la care omul visa de mult. Când nu sunt, se caută obținerea lor fără o strategie pe termen lung, ci doar în ideea de a acoperi necesarul de moment. Obiectele au, și ele, doar componenta utilității. Sunt folosite pentru satisfacerea dorinței de moment (fie ea de supraviețuire, fie legată de teribilism), apoi abandonate. Nici furtului unui obiect dorit nu i se dă greutate. Filozofia simplă spune că, dacă cel ce a furat, împrumutat, folosit un obiect îl va putea da înapoi cândva (într-un timp incert când va fi „mai bine”), o va face.

Romanul urmărește, în paralel, maturizarea unor prieteni cu pasiuni comune în copilărie/adolescență, teribiliști cum sunt tinerii, care vor să consume o viață întreagă în doar câțiva ani, convinși că vâlvătaia unui foc mistuitor e de preferat lumânării de arde liniștit vreme îndelungată. Dar, pe măsură ce anii trec, apar responsabilitățile, familia, serviciu, valorile în care crede fiecare se îndepărtează, ușor, de ale celorlalți, iar spirala vieții îi aruncă, treptat, pe fiecare, în direcții diferite.

Muzica are un rol important, fiind prezentă pe tot parcursul cărții, amatorii jazz-ului având ocazia, astfel, să „simtă pulsul” acelor vremuri.

Deși pe tot parcursul său romanul pare să caute o concluzie, o revelație la adresa vieții, aceasta nu apare nicăieri pe parcurs. Este, poate, un motiv de dezamăgire. Pe de altă parte, cartea nu este decât o autobiografie a autorului. Una în care, sub numele personajelor, se ascund o serie de reprezentanți ai mișcării beat din America acelor ani: scriitorul William S. Burroughs, Joan Vollmer (soția lui, pe care a împușcat-o accidental), poetul Alan Ansen, scriitoarea Carolyn Cassady, poetul Alan Ginsberg, Neal Cassady etc.

Romanul Pe drum al lui Jack Kerouac se dovedește a nu fi un simplu volum autobiografic, ci este cartea unei generații. La momentul apariției sale, opiniile criticilor au fost împărțite, unii aclamând noutatea adusă, alții blamând lipsa calităților literare. Cu trecerea timpului, însă, romanul a ajuns să fie considerat unul dintre cele mai importante ale literaturii americane, iar în 2012 a fost ecranizat.

0 0 Votează
Article Rating
Înscrie-te
Notificare de la
0 Comments
Răspunsuri în text
Vezi toate comentariile