Ia te uită că, după ani și ani, se mai fac și puține „reparații”, ca să le zicem așa. Adică, parte din băieții care au jumulit bunurile statului, spații comerciale, terenuri, indemnizații și alte cele, în baza unor acte de „revoluționar”, vor ajunge să dea totul înapoi. Sigur, nu toți, că acea Lege, 341 din 2004, a fost cadrul legal pentru un veritabil dezmăț.
Despre minunatul caz al penelistului Horia Bărdaș, v-am mai povestit noi.
Pe scurt, povestea e așa: Horia Bărdaș a fost revoluționar. Totodată, Horia Bărdaș a fost și unul dintre liderii PD, mai apoi PDL și acum PNL. A fost pus pe liste și ales în Consilii, a făcut parte din conducerea partidului și a fost unul dintre cei care făceau parte din cercul intim al conducerii PD, alături de Hava, Dumitrel și alții. Era parte din gașcă, caervasăzică.
Fiind extrem de conectat la partid, a primit toate „drepturile” de revoluționar. Adică, spațiu comercial, teren extravilan și toate cele. Legea spune că Primăriile, dacă le sunt solicitate astfel de spații/imobile, trebuie să le dea, dar numai în măsura în care are. Evident, Primăriile nu au pentru oricine. Că nu era de ajuns țidula de revoluționar. Era nevoie și de conexiuni politice, revoluționarul să fie ancorat bine în noua realitate a partidului. Iar Bărdaș era și, prin urmare, a primit tot.
Pe lângă micul spațiu din Centru, de lângă Primărie, unde își avea magazinașul Pendulă, Dumnezeu să-l odihnească, Bărdaș, împreună cu un coleg în ale politicii și partidului, au primit și două hectare de teren, la Micești. Conform legii în baza cărora le-au primit, nu avea voie să le înstrăineze timp de minim 10 ani. Cum însă pentru orice lege există o scăpare și o chichiță, cei doi s-au scăpat rapid de terenuri. Adică, au făcut ei niște contracte de dare în folosință și vânzare peste ani, ca să fie bine. Sursele noastre zic că a fi vorba despre o sumă ce se învârte în jurul a 200.000 de euro. Pentru acele două hectare din zona Micești, din intravilan. De ce atât de mult? Păi, pentru că Primăria, condusă de colegii lui Bărdaș la vremea aia, a decis să le dea fix terenurile de sub ferma lui Bogdan, patronul magazinelor B&B, unul dintre mediu spre marii afaceriști ai orașului, și el cu mulți prieteni în partide…
Adică, omul avea nevoie de terenul ăla de sub ferme și băieții au făcut combinația asta.
Și, până acum, toate bune și frumoase. Numai că, ce să vezi, după niște ani lui Bărdaș i-a ieșit certificat de colaborator al Secu. Adică, marele revoluționar era pe-o mână cu Securitatea, își punea la dispoziție garsoniera, ca să fie umplută de microfoane și să înregistreze sistemul pe toți cei care veneau acolo și povesteau una și alta.
Evident, steaua politică a lui Bărdaș a apus după ce i-a venit certificatul de colaborator. N-a mai prins funcții politice și, parțial, a fost tras pe tușă. Sigur, n-a fost chiar scăpat din brațe, că e totuși prieten cu conducătorii PNL-ului de azi, ba chiar – după cum se vede din povestea asta – îi leagă o mare complicitate. Așa că l-au lăsat doar prin conducerea partidului, în eșalonul doi, și i-au găsit o sinecură, un mic job de fotograf la stat, de unde își trage totuși un salariu mai mult decât decent.
Surpriza mare a venit însă la începutul acestui an, în februarie.
Secretariatul de stat care se ocupă de revoluționari, a verificat o sumedenie de nume – din lista revoluționarilor – printre care și cel al lui Bărdaș. În fapt, sunt 5 revoluționari din Alba care au statutul de colaborator al Secu și care au decizie definitivă, în instanță, pentru treaba asta. Or, asta înseamnă că, în baza legii 341 din 2004, ei nu mai pot beneficia de drepturile care decurg din respectiva lege. Adică nu pot fi considerați revoluționari.
Prin urmare, Secretariatul de stat a trimis o adresă către Prefectură, urmând ca Prefectura să ia toate măsurile pentru ca ce au primit cei 5, printre care și Bărdaș, să fie recuperat.
Adică, cel puțin în cazul lui Bărdaș, Primăria Alba Iulia trebuie să recupereze spațiul acordat, cel din Centru, precum și hectarul de teren de sub fermele domnului Bogdan. De asemenea, statul ar trebui să recupereze și celelalte beneficii acordate, în speță indemnizația de revoluționar, care era undeva al 500 de euro lunar.
Asta, desigur, dacă domnul Prefect Albu nu va pune, în stilu-i clasic, batista pe țambal. Cu toate că, cel puțin în privința imobilelor, Primăria va putea demara procedurile de recuperare a lor. Despre bani, rămâne ca prefectura să se miște cu talent. Sau nu. Oricum, nu de bani e problema, că doar Bărdaș e încă la cataramă cu șefimea din PNL și pot oricând băieții să-i găsească încă o sinecură, un job, ceva, ca să mai încaseze și el. Problema mai mare va fi fost însă cu acel teren, căci ăla e cam înstrăinat. Și domnul Bogdan nu va avea altceva de făcut decât să-l dea înapoi Primăriei, ori să încerce să-l mai cumpere încă o dată, acum de la proprietarul de drept. Că, ce să vezi, degeaba l-a cumpărat el de la Bărdaș, dacă Bărdaș – iată – nu avea cum să-l vândă.
