Porto Gallo. Mai dă-o-n francizda mă-sii!

Încet dar sigur, în Alba Iulia își fac loc tot mai multe francize, afaceri care s-au dovedit ok prin alte părți și pe care, cu mare aplomb, le adoptăm și noi. După momentele cheie ale existenței orașului, precum ziua de 1 Decembrie 1918, ziua de 26 decembrie 1856, când s-a născut Mircea Hava, ziua în care s-a deschis primul McDonalds ori ziua în care s-a deschis primul KFC, putem să adăugăm în lista cu momente memorabile și pe aceea în care s-a deschis primul Porto-Gallo, un fel de fast food care vinde pui făcut după rețetă portugheză. Adică la jar, că doar e știut, portughezii au inventat nu doar mersul pe jos ci și jarul. Cine știe, poate că nu e departe ziua în care la Alba Iulia o să ne trezim și cu celebra „Shaorma Dristor”, că doar aia ne mai lipsește, că-n rest le avem pe toate.

Ei bine, în București am tot mâncat de la acest Porto Gallo, că au o gheretă undeva pe Buzești, aproape de unde avem redacția Catavencii. Și ce pot să zic după experiența de acolo e că au niște meniuri foarte generoase, la prețuri excelente, în special pentru București. Bun, destul de ieftin și condimentat numai bine. Făcut la jar e cam mult spus, că nu-i jarul acela de cărbune, ci pare mai degrabă pui făcut la reșou, însă asta contează mai puțin. Important e că-i bun și că cele câteva „rețete” patentate sunt chiar ok. Cartofii cu telemea și cu bucăți de piept, ori puiul rotisat cu sos piri-piri e excelent. Mă rog, cel din București, că pe ăsta din Alba Iulia urmează să-l degust imediat. Adică, fix acum, într-o mică pauză de scris, ocazie cu care-mi urez poftă bună.

Doamnele ajută! A fost foarte bun. Aproape – aproape ca în București, ceea ce e chiar bine. Nu mă așteptam, sincer. Cum ziceam, nu-i tocmai puiul ăla făcut la jar, cum te aștepți să fie făcut într-un proțap la iarbă verde, însă e totul o altă tehnică. Și apoi, e vorba de condimente, care fac toată șmecheria și-i dau un gust minunat. Apoi, cartofii prăjiți de la meniurile celor de la Porto Gallo sunt total diferiți față de ce găsești prin alte părți. Nu-s acei cartofi prăjiți aurii, frumoși, turnați parcă în forme, cum găsești pe la McD’s sau KFC. Sunt, foarte probabil, tot din-aceia congelați, însă sunt altfel prăjiți. Nu știu exact cum, însă arată așa, ca oxidați, ca și când ar fi fost puși la fum. Și au și un alt gust, mai bun. Apoi, puiul – care poate fi luat întreg, la jumătate sau chiar la sfert, e unul dintre aceia la care, deși pielea nu formează o crustă crocantă, e totuși delicioasă. Pentru că din cauză de condimente, cum ziceam. Sosul piri-piri, pe care-l au și aici – cum era să nu-l aibă?! – e bun, însă nu aș putea zice că e o chestie care pe mine, cel puțin, să mă facă să-l vreau musai. Una peste alta, locul e chiar unul bun de mâncat.

Partea proastă, sau partea mai puțin bună, e faptul că nu-i tocmai locul unde să mergi să mănânci. Adică franciza presupune, bănuiesc, să respecte și ideea de „street food”, adică totul să fie sub forma unui container, a unei rulote. Ceea ce e ok dacă vrei să mergi și să iei mâncarea, pentru acasă. Sau să comanzi. Sau, dacă insiști acolo, să servești în regim „la botul calului”. Apoi, prețul îmi pare ceva mai mare decât la București, ceea ce e puțin cam dubios. Și e cam mare nu doar prin comparație cu ce găsești în București, dar e cam mare în comparație cu alte oferte de pui la rotisor din oraș. La banii care-i dai pe jumătate de pui de la Porto Gallo poți lua, de exemplu, un pui întreg de la rotisorul de la Kaufland. Sigur, nu-i chiar atât de bun, dar e totuși un pui întreg. Pe de altă parte, un meniu de jumătate de pui e mai mult decât suficient pentru două persoane. Așa că, dacă ai poftă de pui, de un altfel de pui, poți încerca liniștit Porto Gallo. E ok.

0 0 Votează
Article Rating
Înscrie-te
Notificare de la
0 Comments
Răspunsuri în text
Vezi toate comentariile