Posibil mai bine, probabil mai rău

A trecut un an atât de prost încât e greu să nu fii optimist pentru 2021. Trebuie ca ăsta, pe care tocmai l-am început, să fie unul mai bun. Și, totuși, pe ce ne-am putea baza un așa optimism? Sigur, există în sfârșit un vaccin și putem să ne gândim că mai devreme sau mai târziu vom fi scăpat complet de pandemia asta. Însă tunelul e unul extrem de lung iar luminița abia dacă se vede. Apariția vaccinului pare mai mult un fel de „feel good moment”, un fel de limită de atins din „peratologia” lui Liiceanu, nicidecum un plan clar, cu termene și etape. Ca să atingem acel 60-70% din populație vaccinată pare că ne trebuie o eternitate, la ritmul în care vaccinăm. Cu nici 20.000 de doze făcute zilnic, ne trebuie câțiva ani buni ca să ajungem la acea imunitate în masă, în condițiile în care vaccinul presupune două doze de persoană. Și-apoi, mai e și acea parte a populației, nu una de neglijat, care ar refuza vaccinul. Chestie care, pentru moment cel puțin, e amuzantă, în condițiile în care încă nu există suficiente doze de vaccin pentru câți ar fi dispuși să-l facă. Așadar, în ce privește pandemia, orizontul de revenire la normal nu pare deloc unul apropiat. Mental însă, e mai bine, că avem vaccin. Că există vaccin, nu că-l avem.

Și-apoi, legat de toate celelalte, de unde optimism și mai ales de ce? Educația e în colaps, fără condiții, fără profesori instruiți pentru online și cu elevi care mai mult se fac că fac școală. Se vorbește de revenirea în clase, însă e puțin probabil ca ea să aibă loc în viitorul apropiat. Sau, cine știe, poate că ne vom face că facem teste și mai abitir, iar atunci pandemia va fi fost eradicată, cel puțin statistic. Și-apoi, și dacă se întorc elevii la clase, unde se întorc? Infrastructura e aceeași și, în multe locuri, buda din curte e încă prezentă, cireașă pe colivă.

Sistemul sanitar, mai departe de măști și câteva ventilatoare e neschimbat, la fel de politizat și la fel de bine dotat, cât să poți crăpa liniștit pe holurile vreunui spital. Autostrăzi? Poate că, cine știe, mai terminăm un kilometru, doi, cât să mai punem de-un tăiat de panglică.

Cât despre economie? Păi duduie sărmana, ce să facă. HoReCa e la pământ și, cu excepția câtorva domenii, mai totul s-a restrâns. Exporturile, cât erau, s-au dus în cap, cu o scădere de peste 10% în nici un an. Chiar dacă nici nu mai importăm cine știe ce, e drept, că și aici s-a înregistrat o scădere de vreo 7 procente. Pe de altă parte, efectele pandemiei sunt mult mai mari decât ce se resimte acum. Parte din ele, pe care încă nu le știm și nici nu le putem evalua în mod clar, urmează să vină. Și toate astea după un an cu două rânduri de alegeri, în care au banul public a fost abuzat la maxim, în care promisiunile au curs și cheltuielile n-au ținut seamă de vreun echilibru cu încasările.

Stăm însă bine la bani europeni, că ni se tot spune despre zecile alea de miliarde care au să vină. Carevasăzică, cel puțin unii vor absorbi și vor încasa în timp ce se vor face că fac.

În rest, Dumnezeu cu mila. Sincer, optimismul pentru 2021 ține mai degrabă de un delir decât de date solide. Sau de perspectivă, căci 2021 sigur va fi un an mai bun, însă depinde cu ce-l comparăm. Poate că va fi fost un an mai bun în comparație cu 2022.

0 0 Votează
Article Rating
Înscrie-te
Notificare de la
0 Comments
Răspunsuri în text
Vezi toate comentariile