Povestea Zilei de 1 Decembrie 1918, scrisă de Tudor Roșu

E poate cel mai important moment din istoria românilor. Și, cu toate astea, 1 Decembrie 1918 a fost mai mult glorificat decât pe deplin explicat. Tudor Roșu încearcă, în noua sa carte, să intre în detaliile acelei zile, mai departe de explicațiile și aura glorioasă cu care momentul a fost îmbrăcat în decursul anilor.

Încă o carte despre 1 Decembrie. De asta aveam nevoie?

Era nevoie. Până acum s-a scris într-un context foarte larg, greoi, in formule care nu sunt deloc ușor de parcurs. Cartea mea radiografiază strict ziua de 1 Decembrie. Transpune toate detaliile acestei zile, într-o formă accesibilă publicului larg, sper. Lucrez de mulți ani pe acest subiect și știu, făcând atâtea ghidaje la Sala Unirii, cam cum își reprezintă oamenii această zi și ce informații are un român obișnuit. Am încercat să repovestesc altfel lucrurile, folosindu-mă, în egală măsură, de alte povești decât cele știute.

În plus, s-a scris mult în comunism, după ideologia epocii, iar ce s-s scris după 90 reia, în linii mari, ce s-a scris în comunism. E mult loc pentru povești nespuse.

Avem multe șabloane, sigur. Unde zgârie istoriografia noastră?

De exemplu, termenul de Marea Unire mi se pare total nefericit. Apoi, mă obosește placa din scrierile istorice, cu repetarea acelorași teme. Dincolo de istoriografie, mă sâcâie și formula asta în care prezentul sărbătorește 1 Decembrie, cu discursuri politice, paradă militară și cântece așa-zis populare și interpreți robotici. Dacă aș avea 143 de ani și aș fi un veteran al Unirii, aș dori cu siguranță ca lumea să fie mai aproape de spiritul acelor zile. Iar acel spirit trebui întâi înțeles, apoi pătruns.

Totuși, ce-a fost atunci, s-au aliniat astrele sau am fost noi, românii, la înălțime?

Și una și alta. Căderea Imperiului Austro-Ungar odată cu finalul războiului și posibilitatea aplicării modelului național reprezintă alinierea astrelor, iar clasa politică a făcut ceea ce toată lumea aștepta de la ea. E drept însă că azi privim, și poate întrucâtva pe bună dreptate, la Iuliu Maniu, la Alexandru Vaida Voevod sau la Ștefan Cicio Pop ca la niște supraoameni.

Acum câțiva ani am văzut un film făcut de Primărie despre personalitățile orașului Alba Iulia, în care nu apăreau Iuliu Maniu, Iuliu Hossu, Vasile Goldiș.

E o modă cu tema asta, orașul și personalitățile lui. Personal nu mă încântă, mi se pare provincială. Pai dacă e personalitate de talie, depășește granițele locale și atunci

poate fi revendicat și de alte orașe.

Un mare istoric a spus că ar trebui să îi facem statui genera- lului Berthelot în toate orașele,

pentru că el ne-a ajutat să înfăptuim Unirea. Tu ce statui ai dori să fie în piața publică ?

Și Berthelot a fost doar un om, una din multele voci ale Franței. Mai potrivit ar fi prim-ministrul Clemenceau, ar reprezenta mai plin tot sprijinul Franței. Aș avea foarte multe de spus aici, dar mă opresc la câteva exemple. De exemplu,  pe Clemenceau l-aș fi pus alături de Wilson în Parcul Unirii din Alba Iulia, nu pe Martonne. Adică și respectivul a fost un mare prieten al românilor, dar, până la urmă, a fost doar un geograf. Pe direcția asta, i-aș și grupa un pic: marile figuri politice într-o parte, militarii în alta, străinii în alta etc.

Pentru Alba Iulia, aș vrea să fie mai bine reprezentate figurile locale, de tipul avocatului Ioan Pop sau gardistului Florian Medrea. Aș renunța și la tiparul ăsta omniprezent de busturi, care nu transmit mare lucru.

Vom mai sărbători în 2118 Unirea? Va mai exista acest naționalism?

La un moment dat va dispărea, pentru că vor dispărea și românii, la fel cum vor dispărea și ungurii sau francezii. Dar nu până în 2118. Ce se va întâmpla exact în următorii 98 de ani numai zeii știu, dar eu sunt convins că următoarele generații vor fi mai inteligente decât noi. Poate nu în forma pe care o percepem noi acum, dar cu siguranță mai inteligente în forma în care va conta atunci.

Din lucrurile petrecute în ziua de 1 decembrie 1918, care întâmplare este mai puțin cunoscută?

De pildă, în dimineața zilei, a fost organizat un panegiric la Celula lui Horea de către socialiști, în paralel cu slujbele religioase. Ori, îmi vine în minte un episod foarte fotogenic care s-a petrecut seara, în biroul de la Hotel Hungaria: era prezentă toată floarea organizării, cu Maniu, Vaida, Cicio Pop, generalul Boieriu, maiorul Vlad, căpitanul Medrea și avocatul Ioan Pop. Au sărbătorit cu ce adusese în traistă tatăul lui Ioan Pop, Candin Pop: brânză, slănină și un canceu de vin.

Acum aproape un veac, tot în pandemie, sute de mii de români veneau pe jos până la Alba Iulia, pentru o chestiune politică. Acum ar ieși din case mai degrabă la magazin sau terasă decât să-și decidă viitorul. Suntem oare mai apatici, mai consemnați?

Chiar sute de km pe jos au venit puțini. Majoritatea au călătorit cu trenul pe distanțe așa mari. Pandemia de gripă spaniolă de atunci a fost percepută altfel decât percepem noi pandemia actuală. În primul rând, venea după un război îndelungat. În al doilea, medicina era cu 100 de ani în urmă. Se credea că responsabilă de gripa spaniolă este o bacterie.

Pe de altă parte, existau, ca și acum, medici care recomandau izolarea, dar vocile lor erau mult mai stinghere. Să te ridici din pat, suferind de gripă, și să vii la Alba Iulia, era un gest eroic atunci. Nu se punea problema că vei contribui la răspândirea bolii. Deci, faptele istorice sunt irepetabile, pentru că fiecare își are contextul său format dintr-un milion de detalii, la fel de irepetabile. Nu trebuie să repetăm ce a fost atunci. Trebuie să ne creem propriul nostru cer folosindu-ne de propriile noastre aripi.

Cum ai descrie Unirea în trei cuvinte?

Entuziasm, speranță și lacrimi. Lacrimi de bucurie, desigur!

0 0 Votează
Article Rating
Înscrie-te
Notificare de la
0 Comments
Răspunsuri în text
Vezi toate comentariile