Promiteam într-un articol precedent relatarea unor povești legate de Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă Alba.
Primul meu contact cu instituția a avut loc acum aproape o jumătate de secol, când am fost să-mi bag șomaj pentru că terminasem facultatea și nu-mi găsisem încă loc de muncă. Instituția nu mi-a prezentat nicio listă cu firme care ar fi fost în căutare de oameni cu calificarea mea. Dar, na, vorbim despre antichitate. Pentru doamna care mi-a luat actele a fost dificil până și să noteze profilul absolvit de mine. Copiat de ea, „management” a devenit „menegement”. Monsieur citește, monsieur scrie. Mă rog, n-am stat mult șomer și nu mai știu cum a fost când am încheiat socotelile acolo.
M-am reîntâlnit cu AJOFM-ul în 2010, când soția mea s-a mutat în Alba Iulia și, negăsindu-și loc de muncă de la început, a apelat la instituția sus-numită. Nu existau firme care să caute persoane cu calificarea ei, așa că i s-a propus să participe la niște cursuri de recalificare. Lucru care mi s-a părut normal. Adică ei, acolo, știu ce se cere pe piața muncii din județ și pot ajuta oamenii să se recalifice ca să poată concura pe posturile respective. Până aici sună foarte bine. Soția mea a urmat cursurile, s-a recalificat și, cu noile diplome, s-a prezentat la AJOFM dorind să afle care erau firmele ce căutau calificarea respectivă, ca să meargă la ele să-și încerce norocul.
Surpriză! Instituția nu cunoștea asemenea firme. În prostia mea, am întrebat de ce a mai făcut cursurile de recalificare, dacă nu există cerere pentru noua calificare – mai precis, dacă cei de la AJOFM nu au știință despre așa ceva. Răspunsul a fost halucinant: „Dar e o calificare bună, s-ar putea să vă fie de folos într-o zi. Mergeți și căutați, poate găsiți o firmă care dorește așa ceva.” Evident că orice calificare e bună și poate fi de folos într-o zi! Ideea e că, dacă tu, AJOFM-ul, recalifici pe cineva, n-ar fi normal să fie într-un domeniu unde știi că există cerere – și, implicit, cresc șansele ca șomerul să-și găsească de lucru în perioada următoare?
Dar probabil că aici am făcut eu o eroare de logică.
Sărind peste zece ani, ajung la momentul în care, având nevoie să angajez pe cineva, m-am gândit să apelez la mirobolanta instituție. Că post-pandemie, cu o căruță de oameni rămași pe drumuri, adică sigur au o bază de date bogată.
A urmat o nouă experiență halucinantă. Am primit un formular pe care trebuia să completez o tonă de informații despre firma care angajează și despre profilul personalului căutat. De ce e nevoie să dau o căruță de detalii despre firmă, rămâne un mister pentru mine. Dacă am pedigriul bun mi se recomandă cineva rasat, iar dacă sunt mai de către pădure, primesc pe cine-o fi? Îmi scapă motivația asta, dar să zicem că sunt prost și nu pricep. Însă, odată ce se știe numele firmei, se pot căuta pe site-urile ANAF-ului și în alte locuri publice orice informații e nevoie. Că ăsta e scopul informatizării, nu să completăm formulare până ne apucă greața.
Știu, sunt arogant cu pretențiile de mai sus. Așa că să trecem la pasul următor. Profilul angajatului.
Acolo trebuiau completate mai multe informații. I-am precizat domnului de la ghișeu ce post este și am explicat că e nevoie de o persoană cu studii medii, indiferent de pregătirea pe care o are. Că va fi trimisă ulterior la cursurile necesare.
Ți-ai găsit! Musai și neapărat trebuia să trec acolo toate datele privind caracteristicile căutate. Sunt curios, dacă spuneam ceva stupid de genul „femeie cu sânii mari” sau „doar persoane albe”, ar fi fost ok? În fine.
Dar ce e mai fascinant abia acum urmează.
Mi s-a spus că, după ce voi completa toate datele din formularul respectiv, ei, AJOFM-ul, vor publica anunțul și vor vedea dacă se va arăta cineva interesat. În momentul acela am rămas interzis. Vor publica anunțul? Unde? Vor vedea dacă se arată cineva interesat? Păi… asta puteam face și eu, cu un anunț în presa scrisă și/sau online, pe site-urile specializate în anunțuri de locuri de muncă, ba chiar și pe rețelele de socializare. Cu același rezultat – cel de a aștepta să văd dacă e cineva interesat. Și cu mult mai puțină bătaie de cap.
În prostia mea, mă așteptam ca AJOFM să aibă o bază de date din care să-mi spună că vor contacta X persoane și le vor da datele mele de contact – urmând ca, de acolo mai departe, să mă ocup eu cu citirea CV-urilor, interviu, probă practică… În fine, tot tacâmul. După mintea mea, eu tocmai mă dusesem la cei care au o bază de date cu oameni aflați în căutarea unui loc de muncă. Adică așa cam cum e la un târg de joburi, doar că nu suntem de la început față în față, ci AJOFM intermediază. Dacă vine o firmă, o pune în contact cu persoane care doresc să se angajeze, dacă vine un șomer, îi face legătura cu firme care caută angajați. Înțeleg că, poate, asta a fost logica celui cu care am discutat: eu să le spun ce-mi trebuie, iar ei caută și văd. Probabil că sunt firme care ori sunt permanent în căutare de personal, ori pun la bătaie posturi pe care nu se grăbesc să le ocupe. La ei se justifică. Dar dacă eu caut să angajez repede pe cineva, adică arde, tehnica de mai sus nu-mi folosește la nimic. Eu vin la tine, AJOFM, și te-ntreb dacă ai ceva forță de muncă la ofertă acum.
Impresia cu care am rămas este că opțiunea asta nu există, sau nu e abordată așa cum mi se pare mie că ar trebui abordată. Că suntem în perioada în care lucrurile se schimbă repede, nu prea mai avem timp să stăm până se completează formulare, se înregistrează, se publică și „vedem ce-o fi”.
Dar, repet: poate că eu percep greșit problema. Atâta doar că, ghici ce? Chiar dacă o percep greșit, o percep pe banii mei. Prin urmare, când voi mai avea nevoie să angajez pe cineva, n-o să mai apelez la AJOFM, ci o să mă folosesc de firme care se ocupă cu recrutarea de personal, ori o să public pe rețelele de socializare anunțul. Și voi găsi mult mai repede ce caut.
Ceea ce am și executat în cazul sus menționat. Cu rezultatele rapide pe care le așteptam.
