Hai că am scăpat și de alegerile astea. Mă rog, vedem noi în următorii patru ani dacă am scăpat sau nu. Cert e că s-a ter- minat bâlciul și urmează un și mai mare bâlci, în care niște unii care au luat o tre- ime dintr-o treime, sau chiar mai puțin, sunt chemați să ne conducă. Ei, distinșii „aleși”, emanație a „voinței poporului”. Că, altfel, dacă ne gândim că doi din trei români au zis pas votului, adică au zis „NU” întregii clase politice, ar trebui să avem un Parlament part-time. În seara votului, înainte și după anunțarea pri- melor rezultate exit-poll, am dat o raită pe la sediile de partid, să vedem cum serbează, cum se împacă cu ideea că au pierdut și care-i atmosfera pe acolo.
O victorie cât o înfrângere
Era o vreme în care la sediul PNL, adi- că la sediul fostului PD, orice zi a votu- lui însemna bucurie și confirmarea unei noi victorii. Ba mai mult, băieții de la PD au fost mereu o mașină politică bine unsă, genul acela care știe rezultatul alegerilor încă dinainte de număratul voturilor. Totuși, parcă de data asta au fost și ei luați prin surprindere. Primele exit-poll-uri au produs un fel de mix între zâmbete și grimase, căci marile așteptări nu se regăseau în cifrele afi- șate pe ecrane. Cel mai destins și zâm- băreț de prin sediu părea Florin Roman. De altfel, el era singurul care nu avusese absolut nici o emoție în privința mandatului, fiind și cel mai experi- mentat câștigător pe liste, absolut toate posturile sale publice fiind obținute fie prin numire fie printr-un vot indirect, asumat în numele partidului. Mai avea însă și un alt motiv de bucurie, căci vorba aia, dacă viața îți oferă lămâi, bei limonadă în cinstea faptului că Alin Ignat n-a prins postul de deputat. Ceea ce, pe termen scurt e trist pentru partid, însă se pliază de minune pe planurile cu bătaie lungă ale micului Roman.
În toată atmosfera asta cu sentimente confuze, de bucurie pentru scorul oa- recum bun în Alba dar mic pe țară, care face ca organizația județeană Alba să fie iar un fel de campion pe sate, Mircea Hava părea cel mai destins. Și, pe lângă platitudinile spuse de candidați după primele rezultate, similare cu acel „am votat pentru…” zise la ieșirea de la urne, mai de interes era situația din Parlamentul European, adică povestea euro-parlamentarului maghiar homofob care fusese prins de polițiști la un gang-bang cu băieței. Căci Mircea Hava se știe cu József Szájer. Sau, mă rog, credea că se știe, căci de aventurile și pasiunea lui pentru ochiul maro n-avea habar.
O înfrângere cât o victorie
Rămași cu câteva primării prin județ și după o reformă internă făcută așa, pe jumătate, fără finalizare, în sediul PSD lumea era cam spășită. Nu părea să fie miros de victorie în aer. Radu Tuhuț, primul pe liste la cameră, era liniștit, calm și detașat, ba chiar zâmbea de pe sub mască. Răstimp, Călin Matieș, care nu era tocmai sigur de postul de senator, fuma de zici că voia să transmită semnale cu fum divinității. De când am ajuns acolo și până au plecat, s-a schimbat de vreo patru ori, ba în haine normale, de stradă, ba în straie populare. Pita lui de Sântimbru, cârnați și pastramă așteptau în mica bucătărioară din sediu. Lumea se aduna și părea un aer de speranță moderată. În schimb, Ioan Dîrzu părea mai negru ca Lăcătuș după ce ratase un penalty. Pământul, voturile și funcțiile îi fugeau de sub picioare. În timp ce membri de partid se adunau într-una din săli, la analize, telefoane și urmărit la televizor, vreo doi de prin presă stăteau în „sala de conferințe”, cu o masă goală în față și filmau un televizor mic. Kafka!
După anunțul exit-poll au început să se agite puțin spiritele. Parcă nici lor nu le venea să creadă. Nu prea îndrăzneau să se bucure, că s-au mai bucurat ei. Totuși, un scor super mare. Rezultatele numărătorii paralelel începeau și ele să vină iar Dîrzu parcă învăța din nou să respire. Un scor bun, de peste 20%, cumulat cu noroc la împărțeala mandatelor redistribuite, l-ar fi putut duce înapoi în Parlament. El se bucura, timp în care ceilalți păreau să se întristeze de scorul tot mai mare. Două mandate de deputat, adică și Dîrzu pe lângă Tuhuț, ar fi însemnat o victorie cu n-a mai avut PSD de pe vremea lui Decebal. Însă ar fi aruncat organizația județeană direct într-un război civil, căci tabăra Dîrzu ar fi avut iar aripi. Într-un final, n-a fost să fie. Matieș râdea tâmp, că nici lui nu-i prea venea să creadă că e senator. Nu-i prea venea să creadă că ăia din AUR, naționaliștii, au luat așa scor. Adică, voturile alea ar fi trebuit să vină la el, că doar a umblat în haine populare, cu pita în mână, cu cârnatul în buzunar. A tras și el de coarda naționalistă cât a putut de tare, și tot l-au bătut cei din AUR în multe locuri. E însă senator, ceea ce e bine. Râde. Dumitrel și cei din PNL, de care până mai ieri era apropiat, l-au enervat așa de tare că a mers la PSD. Și iaca, e senator!
La limită și chiar sub ea
Pe toată durata campaniei, cei din PMP pozau în oameni convinși că vor prinde Parlamentul. Luaseră un scor destul de bun la locale, chestie care le dădea încredere. Chiar dacă în Alba Iulia au fost sub prag, iar Negruț luase la șefia CJ sub partid, votul politic le dădea spe- ranțe. Și-apoi, mai era de luat în calcul și Băsescu, de la care cu toții așteptau să-i salveze, încă o dată.
În timp ce fac numărătoarea paralelă, după modelul și eficiența preluate din vechiul PD, Clement Negruț zâmbește și se declară încrezător. Nu-i însă tocmai zâmbetul lui. Una e să nu ai oameni în Consiliul Local la Alba Iulia și alta să nu mai fi partid parlamentar. Dispar banii, dispar resursele, dispare interesul și dispare orice variantă de a te mai lipi la niște posturi în deconcentrate. Sigur, el, Clement, are să pice în picioare. Mereu a picat. Un post pe la Universitate sau pe undeva tot se găsește. Încă mai are pri- eteni, mai are cunoștințe, însă dacă nu fac pragul, pentru partide e game over. Când am plecat de acolo, încă zâmbea, încă număra și încă se declara încre- zător că vor face pragul de 5%. Ba chiar că, dacă le iese cu pragul, s-ar putea să ajungă un mandat de-al PMP și la Alba, chiar dacă scorul organizației județene a fost sub partid. Eh, n-a fost să fie.
USR cu Plus și cu Minus
Nu tu muzică, nu tu chef, nu tu beri și alte cele. Or fi uitat ăștia tineri de la USR să se distreze. Până la urmă, că au pierdut sau au câștigat e doar o chestiune de perspectivă. Așezați la mese, unii în jurul unui calculator unde, cu softul care nu funcționa, dar cu informațiile ce veneau la telefon sau prin procesele verbale, făceau o numărătoare paralelă. Alții, așezați la o masă mai mare, cu primarul Pleșa în mijloc, chibițau și jucau părerologie. Era și bine și rău în același timp. Pe măsură ce veneau rezultatele, Adi Simion se bucura că avea un scor foarte bun și, în același timp, se întrista că nu era des- tul de bun. Secție după secție, procesele veneau la sediu, ajungeau la Pleșa care le citea și găsea partea bună din ele, după care mergeau la centralizat. Secție după secție, Adi Simion lua ai multe voturi ca Beniamin Todosiu, prima poziție de la Cameră. Cu toate astea, Todosiu păstra șanse, chiar îi creșteau, în timp ce mandatul de senator era tot mai departe de Simion. Pe undeva, Todosiu părea ruși- nat. Și avea de ce, că la nivel de județ i-a rupt AUR pe genunchi. Dacă n-ar fi fost Pleșa și Alba Iulia, AUR ar fi fost cu mult înaintea USR-PLUS. La un moment dat, în sediu a apărut și Mihail David, „liderul” PLUS și poziția 2 pe lista pentru Ca- meră. Părea trist și asta era inexplicabil. Deși, la cât îl duce mintea pe acest David DeVito al politicii locale, poate că el chiar își închipuia că are vreo șansă. Nemeș, liderul de la Cugir și candidat și el pe listă, părea că tocmai nimerise 6 numere la loto dar își pierduse biletul. L-au rupt cei din AUR peste tot, nici n-a mai stat mult și a plecat acasă. După o vreme lumea s-a mai liniștit. Era încă tristețe, dar asta Absolut meritat, pe spatele lui Pleșa, Simion a luat super bine la Senat dar insuficient, în timp ce Todosiu va ajunge deputat. Chiar dacă, cu tot cu Pleșa, au luat pe județ vreo două procente sub media pe țară. Atât s-a putut. E și o chestie pozitivă în toată treaba, le-a rămas mai mult loc unde să poată crește.
Pe la celelalte partide n-am mai ajuns. Cu cei de la PRO, mă rog, cei din ALDE de la PRO, am vorbit la telefon. Din ce am înțeles, era un fel de atmosferă apropi- ată de priveghi. Că au pierdut, că nu fac pragul, e una. Însă au luat de trei ori mai puțin decât AUR. Au luat, PRO împreună cu ALDE, mai puțin decât au luat la loca- le fiecare dintre ele, separat. E și asta o chestiune, cel puțin în termeni de mate- matică politică.
La cei de la AUR n-am ajuns și nici nu planificasem să o face. Preventiv, însă, o să ne refacem legitimațiile, să aibă fir de aur în ele.
Până la urmă, asta au votat sau n-au votat românii, asta avem. Atât s-a pu- tut. Dacă e să luăm ceva pozitiv din ale- gerile astea, atunci acel lucru e faptul că se putea și mai rău. Așa că încă avem speranțe.
