RAPEL CĂTRE LICHELE

  • de

Uniți în buget și-n simțiri

În timp ce ne pregătim să trecem la carantina de vară, la noi restricții și alte cele, băieții și fetele din Parlament lucrează. E martie și, cine știe, cu puțin noroc o să avem până de Paște bugetul pe care trebuia să-l avem terminat înainte de Crăciun. Sigur, pe undeva putem zice că e de la pandemie, că n-au putut băieții să lucreze și să facă legea asta la timp. Asta așa, dacă vrem să ne jucăm de-a teoria. Practic, însă, s-a mers cu toată treaba până acum pentru că, pe vechiul buget, tot pe motiv de pandemie, s-a cheltuit de parcă toate instituțiile erau la un chef cu lăutari. Iar acum vine nota de plată, vine treaba cu acoperit găurile. Care găuri vor fi acoperite cu alte găuri, și mai mari, pe care le vom deconta de la anul. Sau ce, v-ați închipuit cumva că s-a terminat cu marile găuri bugetare, cu specialii statului, cu fel și fel de sporuri și „drepturi de șmecher” ale unora de prin sistemul public? Ete na. Sigur, ne agităm puțin acum, mai discutăm și despre ele, apoi ni se arată încă o tulpină de virus, mai facem 70.000 de teste și impunem restricții și, aia e. Peste o lună, două, o să ne bucurăm așa de tare că scot unele restricții, că nici n-o să ne mai peste că bugetul e vraiște și trăim pe datorie.

Relaxare fără finalizare

Mai țineți minte că, în urmă cu ceva vreme, au început să facă circ diverși primari cum că tot sistemul ăsta cu restricțiile impuse strict în funcție de numărul de cazuri descoperite, raportat la numărul populației, e unul de rahat? Că, ziceau ei, și pe bună dreptate ziceau, e o tâmpenie să iei în calcul numai cazurile descoperite și să faci abstracție de numărul de teste. Că una e să descoperi 10 cazuri când faci 100 de teste și alta să descoperi 200 de cazuri când faci 50.000 de teste. Și că nu e normal să închizi orașe unde anumite instituții își fac treaba, în timp ce pe altele să le lași în scenarii verzi, că nu face nimeni teste și, implicit, nu apar nici cazuri noi. Ei bine, stați liniștiți, că s-a rezolvat. Au luat aminte guvernanții și au decis să analizeze, să facă niște calcule. Nu-i încă foarte clar dacă au făcut și niște comisii de analiză, de raportare, dacă s-au plătit eventual și niște consultanți, însă cert este că metodologia e tot aia. Adică, mai așteptăm nenicule cu schimbarea, dar ce, e grabă? De ce să ne grăbim?

Zbor deasupra unui cuib de Răcuci

Nu că e ca-n cazul Domnului Goe, dar e fix ca în cazul Domnului Goe. Claudiu Răcuci, acest făină trei nule a politicii din Alba, ajuns mandatul trecut în Parlament în regim de șansă și hazard, a fost pus acum ditai Secretar de Stat la Dezvoltare. Băi, la Ministerul Dezvoltării. Râdem noi și glumim pe seama faptului că ăia de la USR au pus, în Alba, în postul de subprefect pe un fost milițist local cu diplomă falsă de facultate, dar nici ăștia din PNL nu-s departe. Păi ce legătură are Răcuci ăsta cu Dezvoltarea? Păi are! Că în minister se vorbește limba română iar el, cum a scris chiar cu mânuța lui, vorbește limba română la „nivel experimentat”. Altfel, omul e nimic mai mult decât marioneta lui Gigi Rotar, tătucul Blajului. Chestie care, cel mai probabil, a și contat când a fost vorba de numirea asta. Că doar nu-și închipuie cineva că l-au recomandat studiile universitare în fucking agronomie, și alea făcute taman la Craiova. Sau faptul că a fost „inginer marketing”, whatever the fuck that is, la fix APA CTTA, cuibul de sinecuriști ai PDL-ului din Alba. Ori alte și alte aberații pe care le are în CV, despre care am mai scris noi pe aici, că doar omul este reîncarnarea imposturii și sindromului de atârnache în funcție publică. Dar iaca, acum e secretar de stat. Acum să vedeți voi Dezvoltare și proiecte și toate cele.

Justiție pentru tonți

Ah, quelle surprise! Au clasat dosarul „10 august”. Se aștepta cineva la altceva? Mai sunt și alți naivi prin țara asta care chiar credeau că, măcar în cazul ăsta, se va merge înainte și vom afla și noi ce, cine și cum, ba chiar că se vor aplica și niște pedepse? Ete na! Haide, să fim serioși. Păi ce, numai așa, că s-au rotit cadrele politice pe la putere? Păi n-avem verdicte la Revoluție, la Mineriade și la atâtea altele, stau șmenuri de miliarde nesoluționate și noi vrem ce, să dea Justiția niște verdicte doar așa, că le-a dat statul în gură propriilor cetățeni? Dar ce, n-avem alte lucruri mai importante de făcut? Acum, că verdictul era previzibil e una. Însă cel mai de căcat e dulapul de Iohannis, care s-a dat rănit la aripă ca o lebădă și a urlat că nu e ok, că nu e bine și că să vină repede amețitul ăla de Stelian Ion de la Justiție cu explicații. De parcă poate Ministrul Justiției să dea explicații că de ce a dat o instanță un verdict… Și-apoi, chiar ne lăsăm iar păcăliți de fals-dramoletele lui Iohannis? Adică, uităm că el a numit ciurucuri de procurori, că el a girat niște panarame care să ancheteze dosarul ăsta? Că procurorii ăia care au făcut rahatul praf sunt fix cei numiți de Iohannis? Tare frumos e să vezi cum însuși Președintele te ia de prost, și încă pe o așa temă. Măcar un lucru îți devine clar, și anume că oricine ar ajunge la butoane, nu va exista niciodată reformă reală în Justiție.

0 0 Votează
Article Rating
Înscrie-te
Notificare de la
0 Comments
Răspunsuri în text
Vezi toate comentariile