S-a mai terminat un an

E gata și 2020. Dacă acum douăsprezece luni ne-ar fi spus cineva că vom avea parte de un an cum a fost acesta, am fi zis că e nebun. I-am fi râs în nas, i-am fi spus să meargă la psiholog, pentru că prea vede viața în negru. Noi ne făceam planuri.

Și acum ne facem. Sperăm ca 2021 să readucă, măcar parțial, ceea ce învățaserăm că înseamnă „normalitatea”. Va fi un an greu, cu economiile țărilor puse pe butuci, cu faliment, șomaj, anxietate – dar măcar să scăpăm de pandemie.

O pandemie care ne-a ținut în case, ne-a făcut să stăm departe unii de alții, în spatele măștilor, în spatele ecranelor. Singurul lucru care a mers înainte, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat, au fost alegerile. Politicianul nu se predă nici în fața celor mai grele încercări. Scaunul și ciolanul sunt sfinte.

În rest, pace bună. Consecințele educației oarecum-făcute online se vor vedea peste câțiva ani. Cei cu alte boli decât Covidul au fost sacrificați pe altarul bramburelii din sistemul sanitar. Iar cultura…

Ei bine, ea n-a fost niciodată o prioritate. Decât la nivel declarativ. Ne lăudăm cu „moștenirea culturală milenară a poporului român” și o mai pomenim, cu vorbe pompoase, la deschiderea câte unui eveniment de gen. Un efort, o încercare de a masca faptul că, pe mulți dintre aleșii noștri, cultura nu-i interesează nici cât negru sub unghie. Bine, în afară de invitarea unor artiști ca să cânte la evenimente ce pot aduce voturi.

În rest, târgurile, vernisajele, concertele, spectacolele de teatru, festivalurile de film și alte manifestări de gen au fost anulate dintr-o tăietură de condei. O ușurare pentru aleșii sus-menționați, care n-au mai trebuit să mimeze că le pasă. Au putut spune rapid că „asta e, n-avem ce face”. N-a fost loc de negociere, ca la mall-uri și piețe, că mască, dezinfectant, distanțare. Nici ca la pelerinajele religioase, că grijă și jandarmi care să se asigure că se respectă regulile. Nici ca la localuri, că, dacă e afară, e voie cu mască (chiar dacă acel afară înseamnă tot înăuntru, dar e terasă cu geamul deschis).

Nu. La evenimentele culturale s-a pus lacătul. Artiștilor care trăiau din asta li s-a promis că li se va da, că li se va face. Vorba vine. Desigur, cei care au putut și au știut cum s-o facă, au încercat să se mute în mediul online, sperând să găsească o soluție pentru ca, măcar, să supraviețuiască. Evident că asta a fost o minge nesperată ridicată la fileu pentru Ministerul Culturii, care acum se poate lăuda cât de vizionar a fost el lansând acel program „Citește românește” cu eMAG. Care, dacă se va dovedi că a fost doar un „ne facem că facem”, va putea fi foarte ușor pus pe seama pandemiei.

Partea bună este că, măcar, aleșii n-au mai fost nevoiți să se prefacă. Să piardă timpul cu „plictiseala asta culturală”. Pâine și circ, bă! Mici și bere! Ciolan cu fasole!

Plus drapelul și imnul, când e cazul. Astea e valorile. În rest, s-o mai lase artiștii ăștia cu talentele lor și să pună mâna să muncească, ce o tot ard atâta!

Țara vrea fapte, bă, nu cultură! ‘Ți-ai ai dracu’ de ‘telectuali…

0 0 Votează
Article Rating
Înscrie-te
Notificare de la
0 Comments
Răspunsuri în text
Vezi toate comentariile