Scapă cine poate

Se pare că lucrurile cu Covidul scapă tot mai mult de sub control. Din păcate, era o probabilitate destul de mare să se întâmple așa, din trei motive.

Primul e virusul în sine. Nu doar la noi e greu de ținut în frâu. Încă nu există  un vaccin, e foarte contagios, riscă să umple rapid paturile de la ATI și se dovedește foarte periculos pentru cei cu anumite boli cronice. Peste tot în lume sunt probleme, mulți specialiști atrăgeau atenția că valul al doilea va avea o amplitudine mai mare decât primul, bazându-se în aceste predicții pe evoluția altor pandemii.

Al doilea motiv e legat de haiducia românească. Stăm și-nghițim slugarnici toate nedreptățile, șmenurile, furturile și ilegalitățile făcute de stat pe banii noștri, dar imediat ce aflăm că ar trebui să fim responsabili, se scoală-n noi dacii verzi și liberi și ne strigăm sus și tare neatârnarea. Masca pe care japonezii și coreenii o poartă din bun simț ori de câte ori sunt răciți, pentru a nu risca să-i îmbolnăvească pe cei din jur, devine pentru noi botniță. Restricțiile privind adunările în grupuri mari, care pot duce la o răspândire rapidă a virusului, devin pentru noi atacuri la credința străbună. Sărim imediat cu pildele altor țări, unde „nu se impun regulile de la noi”. În timp ce scuipăm pe jos semințe și ne suflăm nasul în prima tufă din cale, îi dăm drept exemplu pe nemții pentru care curățenia e la mare cinste. În timp ce ne înghesuim în cel din fața noastră și-i suflăm în ceafă, îi dăm drept exemplu pe nordicii care, chiar și când nu exista pandemia, păstrau distanța unii față de alții. Ne comparăm cu Occidentul civilizat, în timp ce la noi igiena e la cote alarmant de joase, o treime din locuințele țării nu sunt racordate la rețeaua de apă curentă, iar o sumedenie de școli au WC-ul în curte și nu au baie, fiindu-le aproape imposibil să ofere condițiile minime de igienă necesare protecției împotriva virusului.

Al treilea motiv are de-a face cu sistemul nostru și conducătorii săi, care mimează continuu că fac, dar sunt luați mereu prin surprindere. Dacă în primăvară nu eram pregătiți și e de înțeles că nu aveam destule paturi, aparate ș.a.m.d, până în toamnă am avut timp să remediem cât de cât problemele.

Ghinion, cum ar spune cineva. Suntem tot acolo, spitalele se umplu de bolnavi, protocoalele sunt aplicate după ureche, salvarea celor bolnavi e ruletă rusească, iar combaterea răspândirii virusului depinde de noroc. Competența conducătorilor se vede clar: dacă lucrurile merg bine, e meritul lor. Dacă merg prost, e vina cetățenilor.

Nu știu ce va produce pagube mai mari la noi: virusul în sine, inconștiența noastră, ori sistemul cancerigen care, indiferent câte calamități se produc, a dovedit că e capabil să absoarbă șocul și să nu se schimbe, lăsându-ne la fel de neajutorați.

Și asta doar pe plan medical. Învățământul se bălăcește într-un haos total, iar economia e în pragul colapsului.

Vorba cuiva: să sperăm că statul își va trata cetățenii din mediul privat la fel cum îi tratează pe bugetari. Știu, e o utopie.

Scapă cine poate. Ăsta ar trebui transformat în imn al țării, motto, ar trebui să fie inscripționat pe bancnote, la intrarea în spitale, deasupra tablei în școli, pe frontispiciile instituțiilor publice, pe clădirea guvernului.

0 0 Votează
Article Rating
Înscrie-te
Notificare de la
0 Comments
Răspunsuri în text
Vezi toate comentariile