În urmă cu niște luni bune, când abia venea pandemia peste noi, Lucian era unul dintre primele cazuri de Covid19 din județ. Se infectase în timp ce mergea la dializă. A urmat o bătălie pe două fronturi, unul cu virusul și altul cu cuvintele pe care le așternea în romanul Aneta. A câștigat ambele bătălii. Bravo!
Ai primit foarte recent un premiu. Nu e chiar Pulitzer, dar cred că e foarte important pentru tine…
E recunoașterea faptului că „Aneta” chiar are valoare literară și nu e o carte de duzină, de consum. Nu e literatură gen Sandra Brown, Sidney Sheldon sau alții, fără a-i defăima pe acești autori, Doamne ferește!
De ce Aneta?
Pentru că e un nume mai puțin întâlnit în zona noastră. E mai ușor de ținut minte, mai simpatic și mai dulce. Nu e nici Anuța, Anica, Anicuța sau Anișoara.
În ce fel te-a influențat pandemia la scrierea romanului, mă refer pur și simplu din punct de vedere al creației, al scrierii?
Când am fost infectat cu Covid eram cam pe la jumătatea cărții. Lucrul la roman l-am început acum un an, mai exact în septembrie 2019, cu multe întreruperi. În zilele în care merg la dializă, nu am timp mai deloc să scriu. În perioada cu pandemia, mai exact în luna aprilie, am avut timp mai mult să mă dedic ,,Anetei”, două dintre capitole le-am scris în spital, în timpul celor 2 săptămâni cât am fost internat.
Ca să fiu mai precis, actul de creație în vremea pandemiei, sentimentele trăite în pandemie te-au ajutat să scrii? Te-au inspirat? Multă lume ar crede că orice tragedie, orice molimă, holeră ca să ne gândim puțin la Marquez – îi ajută pe cei care creează.
Oarecum da, în ziua în care am aflat că am fost infectat cu Covid am postat un capitol din roman pe Facebook și am scris că e posibil să fie ultimul pe care-l voi posta. Am scris atunci ,,Dumnezeu cu mila”, însă se pare că Dumnezeu nu și-a terminat planurile ce le are cu mine.
Că veni vorba de planuri, care este următorul roman? Cum se va intitula?
Următorul roman e în lucru, se va numi „Măriuca”. E posibil să fie legat, sau nu, de „Aneta”. Încă nu m-am decis.
Poate că ai auzit în ultimele luni „Ce-i trebuie și lui să scrie o carte !?”. Ce le răspunzi celor care au spus sau au gândit în felul ăsta?
Absolut nimic. Îi ignor. Să le fie de bine…
Tocmai s-a încheiat acordarea premiilor Nobel și iar a fost pe tapet discuția cum că nu avem un Nobel, în afară de cel al nemțoaicei din Banat, Herta Muller. Cărui autor român i-ai acorda Nobelul pentru literatură dacă ai putea?
Dacă e vorba de un autor român contemporan, aș alege-o pe Simona Poclid, care e un talent uriaș la cei 27 ani ai ei. Din cei mai vechi, l-aș alege cu ochii închiși pe Marin Preda.
Chiar dacă nu promit să citesc lista pe care mi-o vei zice, te întreb, totuși, care e un top al scrierilor în viziunea ta?
Adică topul meu de cărți favorite?
- Moromeții – Marin Preda
- Cel mai iubit dintre pământeni – Marin Preda
- Război și pace – Lev Tolstoi
- Ion – Liviu Rebreanu
- Monștrii cu bot de catifea – Simona Poclid
- Un veac de singurătate – Gabriel Garcia Marquez
- Să nu ucizi o pasăre cântătoare – Harper Lee
- Tobacco Road – Erskine Caldwell
- Versetele satanice – Salman Rushide
Ce crezi, Cocoșilă, Iocan și Moromete s-ar duce astăzi la vot, dacă ar trăi în vremurile noastre?
Daaaa! Mai mult ca sigur! Cocoșilă ar bea tutun toată noaptea și nu ar închide un ochi, neștiind cu cine să voteze, iar Nea Ilie Moromete ar fi liberal convins…
Îmi spuneai în urmă cu ceva timp că ai scris această carte pentru a te împăca cu moartea. Ne putem împăca și cu viața? Mă gândesc acum la cei care se plâng aiurea că viața e grea, complicată, cu probleme.
Da, eu m-am împăcat cu viața, m-am refugiat în scris. Fiind tot a doua zi la dializă, nu prea mai am timp deloc să mai umblu, să mai vizitez, să experimentez. Am inserat un motto în carte, ți-l zic și aici: ,,Universul ne dă palme, iar noi facem slalom printre palmele lui…”. În loc de ,,Universul”, se poate pune ,,viața”. Da, sunt împăcat cu viața, deși ne-am certat ca un cuplu năbădăios care se împacă repede, în dormitor, urmând s-o ia de la capăt în dimineața zilei următoare.
Cum e viața între două reprize la dializă? Ce poți face în acest scurt interval?
Păi pe lângă faptul că scriu, m-am înscris la Facultatea de Filologie, română-engleză, în cadrul Universității 1 Decembrie 1918 Alba Iulia. Cursurile se fac online, momentan, așa că îmi rămâne mai puțin timp de scris, ca să pot să asist la cursuri. Chiar și în timpul dializei am stat cu căștile pe urechi și am participat la curs.
În rest, încerc să mă bucur de viață așa cum e!
Îți doresc multă sănătate, că e mai bună decât toate, și abia aștept să ne vedem la lansarea volumului „Măriuca”.
Doamne ajută! Sper să termin romanul până-n primăvară și să pot face o lansare. „Aneta” s-a lansat singură, oricum, ea cucerește inimile!
