La un semn, un bus de altul, legând ban de ban se leagă
Și în sunet de trompete, apar slugi în mare grabă;
Consilieri, copii de suflet, ai celui care i-a pus
De se joacă acum tare, de-a politica în PLUS;
Răspândindu-se în cete, fac doar jocuri de culise…
Marile lor portofele, să le umple iar cu fise.
Iată vine unul nou, c-un mandat în vârf de băț.
Havalâc privind la dânsul, îl întreabă cu dispreț:
– Ce vrei tu?
– Noi? Vrem dreptate! Și să nu mai facem blat,
Să nu dăm pe-autobuse tot preț mare și umflat.
La un semn deschisă-i calea și se-apropie de naș,
Unul de-a plecat din ceată, fiindcă nu l-a vrut urmaș.
– Tu ești Pleșa?
– Da-șmenare!
– Am venit să-mi iau Cetatea,
De nu îți iau Primăria, și-ți iau și majoritatea!
– Orice gând ai, bosulică, dar de când tu ai plecat,
Poate n-ai băgat de seamă, lucrurile s-au schimbat.
Despre partea cu Cetatea, cred că te-ai cam lins pe buze,
De ți-a mai rămas ciupeală doar de la autobuze.
N-ai vrea tu, poate mai bine, să pleci de unde-ai venit
Să ne dai un semn și nouă, că nu ești chiar mucalit.
De-o fi una, de-o fi alta…. Cât putem încă jucăm,
Bucuroși le-om duce toate, însă bani nu îți mai dăm.
– Cum? Când tot bugetul, doar mie mi se cuvine,
Să îmi taie acum accesul, unul pricăjit ca tine?
O, tu nici visezi, băi Pleșa, câți au vrut să-mi stea în cale
Pesedeul cu-a lui cete, mii și mii de haimanale,
Nici măcar Atanasiu – marele combinator
Nu are ca mine priză, când e vorba de popor.
Zeci și sute de transferuri, alte multe alianțe,
Vrut-au să îmi fure postul și accesul la finanțe!
Mi-au instrumentate dosare, mi-au făcut și plângeri multe,
În speranța că Justiția n-are să mă mai asculte.
S-a unit stânga cu dreapta și-au creat noi coaliții,
USL la guvernare, foarte tare pe poziții.
Toți au vrut să mă doboare, toți au vrut să-mi ia ciolanul
Însă dup-atâta vreme, tot la mine marcă banul!
Și de crunta-mi vijelie, tu te aperi ca un ciunt?
Și, purtat de biruință, să mă-mpiedic de-un mărunt?
– Un mărunt, da, bosulică, dar măruntul ăsta știe
Tot ce ai făcut matale, cât ai fost în Primărie.
Și nu ți-aș dori vreodată, ca să iasă la iveală,
Tot ce-ai zis că ai făcut și de fapt a fost spoială.
Că degeaba ai lăsat, slugi care să mă fenteze
Și-ale tale șmecherii, să le mușamalizeze.
Au tot încercat sărmanii, că-i corect, c-avem hârtie,
Însă sluga e tot slugă, mai ales de-i cu simbrie.
Și-nceput-au tot să toarne, de acum ar fi păcat,
Să nu afle lumea toată, șmenuri de tu le-ai uitat.
Tu te lauzi că în luptă ai bătut mulți candidați?
Și că la ale tale ghete au pupat toți cei pătați?
Ce-i mâna pe ei în luptă, ce-i mâna la pupături?
Gura lor să mai mănânce, ale tale firmituri.
Eu? Eu nu-s dintre-ăia pe care-i conduce banul,
Și de-o fi ca să mă lupt, ne luptăm, Mircea, tot anul!
Fiindcă astăzi Primăria, ba chiar și în întreg orașul,
Nu-ți mai este ție slugă și nu-ți mai poți lua cașul!
Iar despre autobuse, poți de-acum uita de toate,
Cât voi fi eu pe poziții, să-ți iei dreptul nu se poate.
Și abia plecă măruntul… Ce mai freamăt de scandal
Alianțe rupte-n două, într-un hal fără de hal,
Politruci de modă veche, încadrați acum în PLUS
Sar să apere șmenarul, a cui steauă a apus..
Mici hiene, vin cu scuze, fiindcă vor cu toții potul
Și cred că oamenii-s proști, că vor pune iarăși botul.
Să dăm dom’le milioane, pe transport c-așa vrea Havă,
În Consiliu slugi la vot și parandărăt pe tavă!
