Scrisoarea celui de-al III-lea contract (fragment)

La un semn, un bus de altul, legând ban de ban se leagă

Și în sunet de trompete, apar slugi în mare grabă;

Consilieri, copii de suflet, ai celui care i-a pus

De se joacă acum tare, de-a politica în PLUS;

Răspândindu-se în cete, fac doar jocuri de culise…

Marile lor portofele, să le umple iar cu fise.

Iată vine unul nou, c-un mandat în vârf de băț.

Havalâc privind la dânsul, îl întreabă cu dispreț:

– Ce vrei tu?

– Noi? Vrem dreptate! Și să nu mai facem blat,

Să nu dăm pe-autobuse tot preț mare și umflat.

La un semn deschisă-i calea și se-apropie de naș,

Unul de-a plecat din ceată, fiindcă nu l-a vrut urmaș.

– Tu ești Pleșa?

– Da-șmenare!

– Am venit să-mi iau Cetatea,

De nu îți iau Primăria, și-ți iau și majoritatea!

– Orice gând ai, bosulică, dar de când tu ai plecat,

Poate n-ai băgat de seamă, lucrurile s-au schimbat.

Despre partea cu Cetatea, cred că te-ai cam lins pe buze,

De ți-a mai rămas ciupeală doar de la autobuze.

N-ai vrea tu, poate mai bine, să pleci de unde-ai venit

Să ne dai un semn și nouă, că nu ești chiar mucalit.

De-o fi una, de-o fi alta…. Cât putem încă jucăm,

Bucuroși le-om duce toate, însă bani nu îți mai dăm.

– Cum? Când tot bugetul, doar mie mi se cuvine,

Să îmi taie acum accesul, unul pricăjit ca tine?

O, tu nici visezi, băi Pleșa, câți au vrut să-mi stea în cale

Pesedeul cu-a lui cete, mii și mii de haimanale,

Nici măcar Atanasiu – marele combinator

Nu are ca mine priză, când e vorba de popor.

Zeci și sute de transferuri, alte multe alianțe,

Vrut-au să îmi fure postul și accesul la finanțe!

Mi-au instrumentate dosare, mi-au făcut și plângeri multe,

În speranța că Justiția n-are să mă mai asculte.

S-a unit stânga cu dreapta și-au creat noi coaliții,

USL la guvernare, foarte tare pe poziții.

Toți au vrut să mă doboare, toți au vrut să-mi ia ciolanul

Însă dup-atâta vreme, tot la mine marcă banul!

Și de crunta-mi vijelie, tu te aperi ca un ciunt?

Și, purtat de biruință, să mă-mpiedic de-un mărunt?

– Un mărunt, da, bosulică, dar măruntul ăsta știe

Tot ce ai făcut matale, cât ai fost în Primărie.

Și nu ți-aș dori vreodată, ca să iasă la iveală,

Tot ce-ai zis că ai făcut și de fapt a fost spoială.

Că degeaba ai lăsat, slugi care să mă fenteze

Și-ale tale șmecherii, să le mușamalizeze.

Au tot încercat sărmanii, că-i corect, c-avem hârtie,

Însă sluga e tot slugă, mai ales de-i cu simbrie.

Și-nceput-au tot să toarne, de acum ar fi păcat,

Să nu afle lumea toată, șmenuri de tu le-ai uitat.

Tu te lauzi că în luptă ai bătut mulți candidați?

Și că la ale tale ghete au pupat toți cei pătați?

Ce-i mâna pe ei în luptă, ce-i mâna la pupături?

Gura lor să mai mănânce, ale tale firmituri.

Eu? Eu nu-s dintre-ăia pe care-i conduce banul,

Și de-o fi ca să mă lupt, ne luptăm, Mircea, tot anul!

Fiindcă astăzi Primăria, ba chiar și în întreg orașul,

Nu-ți mai este ție slugă și nu-ți mai poți lua cașul!

Iar despre autobuse, poți de-acum uita de toate,

Cât voi fi eu pe poziții, să-ți iei dreptul nu se poate.

Și abia plecă măruntul… Ce mai freamăt de scandal

Alianțe rupte-n două, într-un hal fără de hal,

Politruci de modă veche, încadrați acum în PLUS

Sar să apere șmenarul, a cui steauă a apus..

Mici hiene, vin cu scuze, fiindcă vor cu toții potul

Și cred că oamenii-s proști, că vor pune iarăși botul.

Să dăm dom’le milioane, pe transport c-așa vrea Havă,

În Consiliu slugi la vot și parandărăt pe tavă!

 

0 0 Votează
Article Rating
Înscrie-te
Notificare de la
0 Comments
Răspunsuri în text
Vezi toate comentariile