Sfântul Covid și preasfintele reguli
Că avem un stat laic așa, mai mult de formă, căci Biserica își bagă coada în tot ce înseamnă guvernare, e un fapt. N-a existat încă partid sau politician care să nu pupe poala popii, căci acolo e izvorul nesecat al voturilor, pare-se. Și, chiar dacă am fi zis că după epic-fail-ul cu proiectul CpF, Biserica ar fi intrat într-un fel de analiză internă, că ar fi înțeles că-i timpul să prindă prezentul din urmă, nici vorbă de așa ceva. Deunăzi, șerifii stelari ai BOR au întocmit un fel de îndreptar cu principalele teme pe care credinciosul trebuie să le urmărească atunci când merge la urne. Gen, să aibă grijă când dă cu ștampila, dacă dă pe numele unuia care e bun pentru BOR S.A. sau nu. Că doar nu ne dorim în Parlament oa- meni doar așa, cu frică de Dumnezeu, ci mai ales oameni cu frică de șefii BOR.
În altă ordine de idei, pentru că dă-o-n pluă de pandemie și reguli de distanțare socială, că alea se aplică doar pentru fraieri, săptămâna trecută au avut loc la Alba Iulia o serie de conferințe organizate de Biserică. Iar la ele au participat, că invitația era obligatorie, cete peste cete de popi. Pentru că e știut faptul că virusul nu prinde la popi. Că deh, are și virusul ăsta mândria lui probabil.
În postări să ne măsurăm
Chiar dacă nu-i recunoscut public, circul din interiorul PNL e cvasi-cunoscut. Meciul dintre Hava și Dumitrel e dus însă discret, căci pe cei doi îl leagă mai bine de două decenii de cârdășie și complicitate în administrat bugete. Așa că băieții se luptă prin diverși proxi și intermediari. E de-a dreptul duios să-i vezi pe Hava și Dumitrel, doi pediști de frunte, cum se atacă unul pe altul cu vechii liberali din dotare. Hava îl joacă pe degete pe Ignat, în timp ce Dumitrel iese pe flancuri cu Roman. După niscaiva certuri interne, în care chiar cei doi păpușari și-au zis niște cuvinte mai dure – în contextul măsurilor ce ține de pandemie – Hava s-a gândit să-i dea o scatoalcă publică lui Roman și a postat ceva frumos, despre niște mari realizări neîmplinite ale sale, în care a vorbit, subtil, și despre „cei fugiți de-acasă prin București și instituții de stat doar ca să li se piardă urma”. Imediat, a urmat răspunsul fulger al micului mare politician, Roman postând un sec „cu cât mai mulți dușmani, cu atât mai multă onoare”. Or, dacă astfel de chestii se întâmplă acum, în plină campanie, să vedeți ce tare o să ne distrăm după.
Slogans and roses
După un slogan oarecum bun, cel cu „oameni ca tine schimbă în bine”, cu care, dacă scoatem victoria lui Pleșa de la Alba Iulia din ecuație, au reușit să treacă de pragul electoral, băieții de la USR Alba s-au gândit că de ce naiba să mai gândească și să vină cu ceva nou, așa că au adaptat din mers. Și, pentru candidații la Parlament, le-a ieșit un fâs-fâs-fâs ce zice „oameni ca tine în Parlament”. Chestie care nu doar că e o mare prostie ci arată că n-au înțeles nimic din mesajele pe care chiar ei le-au transmis. Adică, una e să zici că oameni ca mine schimbă lucrurile în bine, în sensul că prin votul meu pot să schimb, și alta e să zici că trimiți în Parlament oameni ca mine. Că asta înseamnă că te duci la ăla de-i dulgher, sculer matrițer, casier, manipulant la pompe funebre sau orice altă ocupație și-i spui că tu trimiți în Parlament pe unul ca el. Or, în Parlament ar trebui să trimiți oameni competenți, oameni care știu cu ce se mănâncă legislativul și ce reforme trebuie puse în aplicare. Pe de altă parte, dacă te uiți la ce oameni au pus ăștia de la USR-PLUS pe liste, pare că sloganul e totuși destul de cinstit. Că n-am mai văzut oameni așa lipsiți de experiență profesională și slab pregătiți de pe vremea când PRM-ul ne băga pe liste toți analfabeții funcționali, dar patrioți până la ultimul leu ciordit.
Cartof, of, of – of
Absolut previzibil modul în care băie- ții din PSD se joacă de-a campania. Așa se întâmplă când n-ai nici o idee sau proiect și, oricât de mult te-ai strofoca, tot nu îți vin. Atunci o iei pe calea bătătorită și tragi de coarda național-patriotică. Că deh, ce să și faci altceva? Așa că băieții iar pedalează în spațiul public cu produsul românesc, cu brânza, oaia, varza și viezurele produse la noi în bătătură. Poate că e cazul ca cineva să le spună și băieților ăstora din PSD că suntem în fucking UE, că există o piață liberă, că există reguli clare pe care le- am asumat. Și că, dacă tot vor să ajute brânza românească, poate că e cazul să nu se mai comporte precum niște știuleți de porumb care apelează doar la chestii sentimentale, ci mai bine să vină cu niște proiecte clare. Altfel, e pe undeva haios să-i vezi cum, în ditamai aglomerarea urbană, insistă să-l pună în centrul mesajelor pe „țăranul român”. Ai zice că e campanie internă, nu una pentru Parlament.
Hordor et patria
Iaca a trecut mai bine de o lună de când Gabriel Pleșa a produs marea surpriză în Alba Iulia. Și deja au loc schimbări majore în Primărie, în modul în care se lucrează, se fac achiziții, se așa și pe dincolo. Dar despre astea o să vorbim la timpul potrivit, când se fac 3 luni de la instalare, că așa e frumos, să lași oamenii să dovedească ce pot. Până atunci, o să ne bucurăm doar că Pleșa nu mai pupă statui și monumente, nu mai ridică în slăvi biserica, cultura, comuniști care au făcut și literatură ori alte personaje pe care istoria i-a romanțat spre placul lui românache, că nu mai face toate astea din calitatea de viceprimar. Acum o face din cea de primar, ceea ce deja, să recunoaștem, e altceva. Până la urmă, de-asta l-a și ales orașul, să pupe, să se închine, să admire, să laude trecutul, să ne arate cum se zbuciumă el de patriotism, cum îi curge mândria prin vene.
