Carte

The Conquest of Happiness, cea mai bună carte banală

  • de

Pesemne că e greu de tot când ești putred de bogat, dintr-o familie de lorzi iar problemele cotidiene te ocolesc și-ți fac loc pentru a pune neuronul la muncă, pentru a te preocupa de chestiuni esențiale ale existenței. Și e păcat de tot când, de la așa pornire, îți ies doar platitudini. Niște platitudini premiate cu Nobel, însă niște platitudini chiar și așa.

You need to login to view the rest of the content. Te rugam . Nu sunteti inca membru ? Inscrieti-va

Doamna Jeni și ale sale nenumărate nemulțumiri

Nu mi se întâmplă prea des să dau peste o care să îmi placă, dar pe care să o las din mână înainte să o termin. Cu atât mai puțin cu cărți ce nu-mi ajung sub nas din întâmplare, ci pe care le caut, pornind de la alte și alte scrieri. Și chiar mai puțin des, aproape deloc de fapt, mi se întâmplă să am convingerea unei păreri despre o carte înainte de a-i fi parcurs toate paginile.

You need to login to view the rest of the content. Te rugam . Nu sunteti inca membru ? Inscrieti-va

Scurt manifest hedonist. Cu burta minții plină

Plănuisem data trecută să scriu despre acest Scurt manifest hedonist, această mică bijuterie a lui Michel Onfray. Însă, cum nu mai găseam cartea, pe care o împrumutasem nu mai știu cui, și nici acum nu știu, am scris câtev rânduri despre Crasele bnalități metafizice, a lui Alexandru Dragomir. În special despre pasajele dedicate procesului uitării, pasaje care, chiar și la a 8-a recitire, mi se par minunate. Ei bine, până să ajung să citesc o carte despre aducerea aminte, am decis să umblu printre cărțile gagicii și să șterpelesc de acolo micul volum al lui Onfray, pentru a vi-l putea recomanda aici.

You need to login to view the rest of the content. Te rugam . Nu sunteti inca membru ? Inscrieti-va

Mic îndreptar pentru capacitatea de uitare….

De vreo câteva zile mă tot gândeam să scriu câteva rânduri despre una dintre cele mai bune cărți pe care le-am citit în ultimii ani: Scurt manifest hedonist, a lui Michel Onfray, un filosof francez care dă de pământ cu tot „establishment”-ul filosofiei și, dacă ești pasionat de domeniu, îți deschide ochii minții spre noi și noi întrebări. Sau, dacă nu ești vreun pasionat, te învață importanța metafizică a cafelei de dimineață și a țigării de după, căci viața nu-i nimic mai mult decât suma unor vicii pe care suntem învățați să le fentăm, în loc să le îmbrățișăm cu patos. Numai că mi-am adus aminte că nu-mi mai aduc aminte unde mi-e cartea sau cui am dat-o împrumut? Și de ce nu mi-a adus-o înapoi acel cineva, căci sigur am dat-o cuiva, că-n bibliotecă am căutat și-n raftul ultim, unde stau alde Sanda Marin și ale sale cărți de bucate ori STAS-urile păstrate de tata, de la Refractara. Deci, nu-i și pace, și nu-mi aduc nicicum aminte.

You need to login to view the rest of the content. Te rugam . Nu sunteti inca membru ? Inscrieti-va

Pe drum împreună cu Jack Kerouac

Anii ’40 sunt pe sfârșite. Nu cu mult timp în urmă s-a terminat un război care a redesenat harta lumii din punct de vedere geografic, politic și economic. E vremea unui nou început.

Tinerii americani nu-și mai găsesc locul într-o societate materialistă și conformistă. Anarhici, iubitori de jazz, droguri, adepți ai unor relații deschise, libere și libertine, ei caută plăcerea supremă, alienându-se față de societatea convențională. E generația beat.Citește mai mult »Pe drum împreună cu Jack Kerouac

Liviu Surugiu: În 2021 am de gând să scot cel puțin trei cărți, chiar dacă ar începe un război mondial – cu atât mai mult

Liviu Surugiu este scriitor și scenarist de SF, ficțiune speculativă și thriller religios. A publicat în numeroase reviste de profil din țară și străinătate. În 2013 a ajuns în finala organizată de HBO în colaborare cu TIFF cu scenariul „Înghețul”.

Romane: Atavic, Iubire și moarte pentru totdeauna, ERAL. Volume de povestiri: Rămășițele viselor, Acesta este trupul meu, Pulsar.Citește mai mult »Liviu Surugiu: În 2021 am de gând să scot cel puțin trei cărți, chiar dacă ar începe un război mondial – cu atât mai mult

Nenorocirea secolului. Și efectele ei în ziua de azi

  • de

La trei decenii distanță de la „Revoluție”, pare că am uitat cu totul despre comunism, despre această năpastă ale cărei efecte sunt resimțite și-n zi de azi. Cei mai tineri nici nu prea au ce să uite, căci societatea actuală, sistemul actual, apărut din aburii unei disoluții aparente a comunismului, nu pare să aibă interes în a-i învăța despre această nenorocire. Citește mai mult »Nenorocirea secolului. Și efectele ei în ziua de azi