Misterele Normandiei – partea a III-a
Ziceam săptămâna trecută că voi istorisi câteva experiențe personale de la Bloody Fleury. Adică modul cum l-am perceput eu, dincolo de o prezentare seacă. Și niscaiva anecdote.
Aș începe cu o surpriză extrem de plăcută de care am avut parte într-una dintre zile. Precum am zis, zona autorilor era formată dintr-un perimetru realizat din mese, în spatele cărora stăteau autorii – fiecare în dreptul unei plăcuțe cu numele său și al unui teanc de volume personale. Ei bine, cum stăteam așa, numai ce văd o domnișoară drăguță care se oprește, se uită la numele din fața mea, apoi la mine, apoi iar nume.