Franța

Un festival lyonez

Așa cum spuneam, „Misterele Bucureștiului” s-a vrut a fi versiunea autohtonă a celui mai mare festival de polar din Franța: Quais du Polar, care se ține în fiecare an la Lyon.

Dacă voi începe relatarea cu drumul până acolo, veți zice că-s sadic. Adică, am mai zis despre cum am mers cu avionul în Hexagon. Doar că, atunci când vine vorba despre transporturile din Franța, lucrurile nu sunt niciodată clare. Ca la noi, de altfel, că nu degeaba avem atâtea în comun.Citește mai mult »Un festival lyonez

Misterele Normandiei – partea a IV-a

Orice lucru frumos are și un final. Bine, și lucrurile urâte au, dar, fiindcă nu ne plac, ni se par interminabile.

Așadar, după mult prea puține zile, festivalul Bloody Fleury a luat sfârșit și a venit vremea să ne întoarcem la casele noastre. Pentru mine, asta însemna să străbat iar Europa dintr-un capăt până (aproape) în celălalt. Și, dacă la dus a mai fost cum a mai fost, întoarcerea s-a dovedit a fi una cu suspans. Că doar plecasem de la un eveniment de gen, nu?Citește mai mult »Misterele Normandiei – partea a IV-a

Misterele Normandiei – partea a III-a

Ziceam săptămâna trecută că voi istorisi câteva experiențe personale de la Bloody Fleury. Adică modul cum l-am perceput eu, dincolo de o prezentare seacă. Și niscaiva anecdote.

Aș începe cu o surpriză extrem de plăcută de care am avut parte într-una dintre zile. Precum am zis, zona autorilor era formată dintr-un perimetru realizat din mese, în spatele cărora stăteau autorii – fiecare în dreptul unei plăcuțe cu numele său și al unui teanc de volume personale. Ei bine, cum stăteam așa, numai ce văd o domnișoară drăguță care se oprește, se uită la numele din fața mea, apoi la mine, apoi iar nume.Citește mai mult »Misterele Normandiei – partea a III-a

Misterele Normandiei (partea a II-a)

Precum spuneam în prima parte, odată ajuns la Caen am avut surpriza să nu fiu așteptat de nimeni. Nu că m-aș fi considerat cine-știe-ce personalitate, dar problema era că habar n-aveam unde trebuia să ajung în oraș. L-am sunat pe organizatorul care ținuse legătura cu mine. Niciun răspuns.

Recunosc că am devenit un pic cam agitat, dar rațiunea a învins. Mi-am spus că, atâta vreme cât n-aveam alte instrucțiuni, cel mai logic era să aștept acolo. Și bine am făcut. Voluntarii festivalului au dat de mine și de alți autori (necunoscuți mie, până la acel moment), pe care trebuiau să-i culeagă din gară. Ne-au dus la hotel și, de acolo, am mers la festival.Citește mai mult »Misterele Normandiei (partea a II-a)

Misterele Normandiei (partea I)

Mi-ar plăcea să vă pot povesti despre diverse evenimente culturale actuale la care am participat, dar, din păcate, acestea nu sunt compatibile cu pandemia. Poate, doar, dacă ar fi vorba despre cititul unei cărți la un pahar de vorbă, dar și aici se lasă cu cântec.

Așa că, în lipsa lor, vă voi invita să mă urmați într-o călătorie pe care am făcut-o chiar acum un an, pe când se termina ianuarie și începea februarie, iar pandemia era doar ceva oarecum exotic, pomenit cu o anumită detașare.Citește mai mult »Misterele Normandiei (partea I)