parcari

Parcare pe care. Primăria privilegiaților

E absolută utopie să crezi că-n Alba Iulia lucrurile ar putea sta altfel decât în toată România. Și aici, aceeași rețetă: foloase din piatră seacă, de la fiică, pân’ la soacră. Pentru mulți dintre cei care lucrează la statul ce dă doar statului privilegii și avantaje. La Alba Iulia, caz special,  și cu rezervare la discriminare, cu un loc sigur de parcare.Citește mai mult »Parcare pe care. Primăria privilegiaților

Deasupra regulilor muritorilor de rând

În fiecare zi, cei care au proasta inspirație să-și lase mașinile în parcarea publică din fața Policlinicii de pe strada Mușețelului participă la o loterie. În general, sunt câțiva câștigători. Restul, marea majoritate, se trezesc cu mașinile blocate. Nu, nu de către autorități. Ci de către alți șoferi care au treabă acolo și nu consideră important să parcheze regulamentar la o distanță de 50, 100, 200 de metri (unde găsesc loc liber). În cazul fericit, lasă un număr de telefon pe bord, așa încât pot fi sunați și rugați să elibereze mașinile blocate. În cazul nefericit… ei bine, victima poate aștepta, ori suna la Poliția Locală, unde i se va spune că „va fi trimis un echipaj”, dar că, dacă între timp vine proprietarul, să sune ca să nu se mai deplaseze de pomană.Citește mai mult »Deasupra regulilor muritorilor de rând

Planul. Nul.

  • de

A început dar parcă nu prea

A început școala. Gata, revenim la normalitate. De fapt, a început cam cum am început noi după revelion să ne apucăm de sală, de lăsat de fumat, de mâncat sănătos și alte cele. Pe naiba, adică. Pentru că se lucrează tot cu indicatori, tot cu praguri, cu grade de incidență și naiba să le ia. Asta pentru că școala, fizic, este la fel de sigură din punct de vedere sanitar ca și înainte. Sau ce, o să ziceți că s-a făcut ceva prin școli?Citește mai mult »Planul. Nul.