Teodora Matei, un scriitor de SF în vremea lui Covid

Împart cu Teodora Matei pasiunea pentru scris dar mai ales dragostea de Sience Fiction. Ne știm de niște ani buni și chiar am colaborat la câteva scrieri. A publicat în numeroase reviste din țară, iar povestirile ei au fost incluse în diverse antologii. A debutat în volum în 2015, cele mai cunoscute opere ale sale fiind seria fantastică Povești la castel, seria polițistă Cazurile și necazurile comisarului Anton Iordan (din care un volum a fost tradus în Marea Britanie) și seria SF Omul-fluture.

Ce povești se spun la castel? Și de către cine?

Practic, poveștile aparțin atât Baro- nului Nikos, care a trăit la castel, cât și celor ce i-au trecut pragul de voie (gar- dianul Dominic) sau de nevoie (priete- nul Dan). Sunt povești despre oameni și viețile acestora, despre fiorii și inocența primei iubiri, despre ispite și reacțiile la acestea, despre nebunie și înțelepciune, despre prietenie, despre secrete îngro- pate ale generațiilor trecute ale căror urmări se răsfrâng asupra urmașilor…

Ai lansat două cărți în perioada pandemiei – „Afaceri de familie” prin primăvară și „Inima castelului” în toamnă. Cum a fost?

Clar, s-a simțit diferența față de peri- oada dinainte. Am promovat cărțile mai mult în online, sâcâindu-mi prietenii reali și virtuali cu postări despre noile volume. Pentru „Afaceri de familie” am reușit să facem o lansare la Ploiești, la terasă, cu respectarea tuturor regulilor impuse de starea din iulie. Mulți oameni mi-au fost atunci aproape și le mul- țumesc din suflet pentru asta. „Inima castelului” a fost promovată doar on-line, însă m-am bucurat de susținerea partenerilor editurii, de exemplu: Libris, care au oferit 20% reducere la toate volumele Tritonic pentru luna octombrie. În noiembrie, mi-au făcut onoarea de a mă declara autorul lunii, și astfel, toate volumele semnate de mine, sau la care am colaborat, se bucură de aceeași re- ducere. Deocamdată nu am date despre vânzări, însă probabil că editorii mei vor trage o linie după Gaudeamus și vor vedea, comparativ cu anii trecuți, ce efecte a avut pandemia asupra vânzărilor de carte. Noi ne dorim ca online-ul să su- plinească întâlnirile fizice cu care eram obișnuiți, mai ales acum, când oamenii sunt mult mai deschiși către rețelele sociale și promovarea virtuală a produ- selor, inclusiv a cărților.

Unul dintre romanele tale polițiste a fost tradus în engleză și a apărut în Marea Britanie. Cum a fost primit?

A fost un vis la care nu îndrăzneam să mă gândesc. Abia când m-am văzut acolo, la festivalul Newcastle Noir, în 2019, alături de Anamaria Ionescu și Bogdan Hrib, am reușit să trag aer în piept și să-mi spun: da, e real, cartea mea e tradusă și stă la stand alături de volumele unor autori britanici sau nor- dici ale căror nume le văzusem doar pe copertele din librării. La festival s-au vândut destule cărți, apoi editura brita- nică Corylus Books, proaspăt înființată, a promovat volumele noastre pe ama- zon, în format electronic. Aceeași editu- ră a organizat câte un blogtour cu blog- geri britanici de carte, asta însemnând că, timp de două săptămâni, în fiecare zi, câte un blogger a postat impresiile despre cărțile noastre. Sper ca și „Afa- ceri de familie” să meargă pe același drum și comisarul meu „ușor infidel” să-și facă din ce în ce mai mulți prieteni.

Ce asemănări și ce deosebiri sunt între piața noastră de carte și cea anglo-saxonă?

Sincer, mi-aș dori să avem același in- teres din partea cititorilor români. Sen- zația de la Newcastle Noir, unde sala a fost aproape plină de englezi plătitori  de bilete, am mai trăit-o doar la festi- valurile Comic Con la care am participat alături de tine și de Daniel Timariu. Ar trebui să renunțăm, puțin, la snobism, la ideea că românii nu scriu bine, sau, dacă o fac, sunt doar cei din manuale sau cei publicați la edituri de renume.

Ar trebui să învățăm să apreciem mai mult eforturile autorilor și editurilor de a crea și promova produse de calitate, să susținem inițiativele acestora investind foarte puțin timp sau bani cât pentru o jumătate de ședință la salonul de înfrumusețare. Și, de aceea, mă simt obligată să le mulțumesc tuturor oamenilor care au venit la lansările noastre de-a lungul timpului, care au cumpărat cărți nu doar pentru ei, ci și pentru a le oferi celor dragi, care au organizat evenimente în orașele lor din dorința de a ne prezenta cunoscuți- lor… Jos pălăria!

Ai fost redactor la Gazeta SF, acum ești la Galaxia 42. Ce vine din urmă?

La Gazeta SF scriam  recomandări de carte. Nu recenzii, pentru că nu am nici cunoștințele, nici studiile necesare pentru recenzii profesioniste. Când redactorul șef, Alex Lamba, mi-a oferit texte spre analiză, nu le-am tratat din vreo perspectivă profesionistă, am dat doar sfaturi de bun simț legate de expimare: repetiții, corelarea timpu- rilor verbale, folosirea corectă a unor termeni, legându-mă de foate puține ori de idee, din dorința de a respecta cât mai mult viziunea autorului. Iar autorul… nah… uneori mi-a mulțumit, alteori mi-a spus că definiția din DEX  e greșită, sau a ales să-și retragă proza și s-o publice în altă parte, cu sau fără implementarea sugestiilor mele. Mi-am asumat fiecare comentariu pe un text primit, atât la Gazetă cât și la Galaxia 42, sperând că îi va fi de folos autorului, pe viitor. Și așa voi face în continuare, pentru că, odată ce textul a fost pu- blicat, și nu e tocmai ok, poate primi comentarii de genul: „dar editorul n-a văzut asta?!” sau „cum a permis redac- ția folosirea termenului X sau Y?” Iar autorul trebuie să știe că, din momentul publicării, răspunderea nu e numai a  lui, ci și a oamenilor care, benevol, își rezervă o bună parte din timpul liber pentru crearea unui produs cât mai competitiv. Nu poate spune: „ăsta e sti- lul meu” sau „așa am vrut eu”. La rândul meu, am primit sugestii, critici, de care am ținut cont pentru că mi-au fost oferite de oameni cu mai multă experiență. Poate că, pe moment, m-au deranjat, dar, când am analizat la rece, am înțeles că trebuie să țin cont de ele dacă vreau să evoluez.

La final, o întrebare firească: acum, că trilogia Poveștilor la Castel a luat sfârșit, ce urmează?

1 – o povestire fantasy

2 – o povestire SF

3 – continuarea romanului „Un străin în regatul Assert”

4 – un roman polițist, în 2021

 

Lucian Dragoș BOGDAN

0 0 Votează
Article Rating
Înscrie-te
Notificare de la
0 Comments
Răspunsuri în text
Vezi toate comentariile