Nu voi lăsa drept bunuri, după mandat,
Decât un drum de-asfalt nici lung, nici lat,
Iar printre blocuri, în zilele cu soare,
În urma mea rămâne-va duhoare.
Printre containere pline cu saci,
Să-mi zică lumea numele în draci,
Să știe toți că EU am fost pe-aici
Și din rahat făcut-am mândru bici.
Rostiți-mi numele și respirați pe-o nară,
Că nu e om mai priceput în țară,
Să dea județului sistemul integrat
Ce lasă peste tot gunoi necolectat.
Dar voi schimba, acum, întâia oară
Recolta de gunoi într-o povară
Iar orice primărie din județ,
Și-orice primar, cât fi-va isteț,
Cu un buget mai mic sau chiar mai mare
Partidului va da necontenit crezare.
Și de e prins sau nu de-un legământ,
Va știi că-al meu e ultimul cuvânt,
Și că toți banii dați pentru gunoi,
Sunt stabiliți de mine, nu de noi.
Printre gunoaie, în cinste-mi ridice-un păhărel,
Și închinând să zică: da șefu’ Dumitrel!
Fonduri nenumărate, din UE am luat,
Eram și eu mai tânăr, abia primul mandat.
N-aveam de unde știi, că nu au să ajungă
Sau c-al meu Dan Popescu, cu a sa mână lungă,
Va preschimba proiectul, să facem euroi,
Și că la lucru gata, canci rampă de gunoi.
Durerea voastră surdă și amară,
Puteți a mi-o cânta și la vioară.
Puteți cât vreți, de-acum, a îmi băga de vină,
Că-n urma mea rămâne… durere la patină.
Din bube, mucegaiuri și noroi
Iscat-am plua rampă de gunoi.
Iar ce-ați răbdat, se-ntoarce îndărăt,
Gunoaie printre case, în cont parandărăt
Și de-o mai fi nevoie, de încă un mandat,
Să-ncep iar cu Popescu, ce trebuia gătat
Fără vreo remușcare, voi apela la voi,
Că bun e votul vostru, e bun votul de oi.
De vreți prosperitate iar asta vă e țel,
Există doar un nume, al meu, Ion Dumitrel.
Iar rampa de gunoi, să m-ascultați atent,
O fac și va fi gata, dar după testament!
