Testimonialul durerii la bască, cu Dan Popescu de la CJ

Poate că vă întrebați ce mai fac băieții și fetele din Consilul Județean în perioada asta. Sau poate că nu vă întrebați, dar noi o să vă zicem oricum. Căci, în plină pandemie, în plină stare de alertă, cu orașe aflate în carantină, Dumitrel & Compania par să sufere de boala lui Dabija, și-i tufe grija de fel și fel de alte chestii decât ceea ce ar trebui. Mai exact, de 1 Decembrie, un moment care mai departe de mirobolantele activități de depuneri de coroane și stat în poziție de drepți cu mâna la inimă, este un excelent moment pentru campanie și PR. Și, desigur, de cheltuială a banului public, deși nu despre asta o să vă zicem noi aici. Să vadă lumea ce oameni minunați ne conduc.

Iar Dan Popescu, supranumit și „mâna greblă se făcu”, administrator public al Județului și paravanul la umbra căruia Dumitrel pozează în omul sărac și cinstit, mai ceva ca Iliescu în vremurile sale bune, e cel în sarcina căruia au „căzut” parte din aceste chestiuni de organizat și făcut să fie bine și frumos. Iar un astfel de eveniment este acela de „testimoniale”, intitulat „Gândurile unirii”.

Acum, e foarte probabil ca nici Dan Popescu, nici Dumitrel, nici Hațegan și cu siguranță nici Mitică Fulea, cei patru care trag de sfori în Consiliu, să nu știe ce e ăla un testimonial. Să vă explicăm. Cum, necum, a ajuns la noi un mesaj transmis pe grupul intern al cetei de angajați ai CJ, care-s implicați în toată tărășenia. Iar din toată chestia asta se înțelege că prin aceste testimoniale se vrea, în fapt, transmiterea unor mesaje, în format scris și video, de către diverși „lideri” ai comunității. Adică de către șefii unor instituții, că doar cine-s „liderii” dacă nu ei?!

„Testimonialele vor fi realizate  fie ca material video, fie ca material text; Materialele de tip text vă rugăm să fie scrise olograf, cu semnătura autorului și să fie însoțite de foto; Textele nu trebuie să depășească 150 de cuvinte; Materialele video trebuie să aibă o durată de maximum un minut și jumătate”– se zice în comunicarea internă. După care se trece la o listă cu instituțiile care trebuie, dacă vor – și normal că vor dacă trebuie – să transmită astfel de mesaje.

Mă rog, nu toți la fel, că mintea lu- minată a mânuței greblă a și gândit cine ce fel de mesaj să transmită. De exemplu, de la Muzeu se vrea o femeie arheolog, de la Teatrul Prichindel un „mesaj emoționant”, iar de la bibliotecă și celelalte instituții se cerea un „mesaj de impact”.

Adică, să vină șefii sau reprezentanții Muzeului Unirii, ai Teatrului Prichindel, al Centului Augustin Bena, ai Spitalului Județean, ai Bibliotecii Lucian Blaga, ai Prefecturii și chiar ai Primăriei, să transmită mesaje de 1 Decembrie. Gen, testimoniale, că mna, așa e treaba. Să mărturisească Ioana Bogățan despre Unire, să zică ceva și doamna Diana Mârza, de la Spital, că altceva mai bun n-are de făcut, să cânte o mărturisire și folkistul de la Biblioteca Județeană și uite așa, să fie bine și frumos de sărbători. Sigur, în cazul Primăriei se vorbește despre „testimoniale ale reprezentanților instituțiilor subordonate”. Ceea ce e cel puțin ciudat, căci instituție subordonată Primăriei e doar Azilul de Bătrâni, din câte știm noi. Ceea ce era foarte important, cu mare deadline, era că „Postările testimonialelor vor începe în data de 29 noiembrie ora 13:00, cu testimonialul conducătorului/managerului organizației. Postările de la ,,Gândurile Unirii” (testimonialele) vor fi gestionate de fiecare organizație separat, fără condiția ca să apară sincron pe toate canalele de comunicare; În cazul celor mai reprezentative testimoniale (ex.Ghe. Zamfir) trebuie să urmăriți să fie pe toate canalele social media implicate în organizare”, motiv pentru care toată echipa tebuia să se asigure că materialele sunt trimise la CJ până în data de 28.

Adică astea erau prioritățile în Con- siliul Județean, să se asigure că se transmit mesaje de peste tot, că e bine și frumos și foarte roz sub bagheta ul- timului baronet cu șinșilă sub nas, Ion Dumitrel. Despre asta îi tufea pe ei grija. Și, desigur, despre cheluielile care vin la pachet cu mesajele astea, căci important e ca toată mass-media să preia și să transmită de bine și de frumos. Să vadă lumea. Și-apoi, pe lângă testimonialele astea ale lui pește prăjit, mai sunt și alte „activități”, că doar obrazul subțire cu cheltuială se ține. Dar despre parte din astea puteți citi câteva pagini mai încolo.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

0 0 Votează
Article Rating
Înscrie-te
Notificare de la
0 Comments
Răspunsuri în text
Vezi toate comentariile