Când prieteni și cunoscuți de-ai mei au ajuns prin Alba Iulia, au fost surprinși de sloganul „cealaltă capitală”. Pe unii dintre ei i-a amuzat, dar n-am înțeles de ce. La noi, la români, e un obicei să ne identificăm prin raportare la altceva. Capitala nu e la București, ci în Micul Paris. Câmpia Libertății nu se află la Blaj, ci în Mica Romă. Unul dintre cele mai buni jucători de fotbal de la noi n-a purtat numele banal de Hagi, ci supranumele de Maradona din Carpați.
Dincolo de faptul că la Alba Iulia a avut loc evenimentul sărbătorit acum ca zi națională, orașul cu capitala a mare. Că despre București se zice în sus și-n jos că-i un oraș murdar, plin de gunoaie. Adică exact cum a arată Alba Iulia acum (la momentul scrierii articolului, aniversăm o săptămână în acest decor): munți de deșeuri în continuă creștere, printre blocuri și în fața caselor, probabil un nou obiectiv pentru turiștii pe care-i așteptăm, Un adevărat circuit.
Fiecare dintre actorii implicați în această degringoladă a oferit explicații, dar, din punctul de vedere al locuitorilor, acestea sunt irelevante. Ei au avut ocazia să observe – din nou! – că avem o problemă cu gunoaiele. Nu, pentru contribuabil nu contează că acum a fost din motivul X, în timp ce data trecută a fost din cauza Y, iar mai înainte Z a stat la baza problemelor. Omul vede doar că, periodic, gunoaiele prezintă un spectacol din care se revarsă preaplinul și duhoarea. Iar el plătește pentru un oraș smart și curat.
Acum nu că ideea de smart ar fi ceva rău. Dimpotrivă. În 2021 e normal ca viața în urbe să beneficieze cât mai mult de ajutorul tehnologiei. Recunosc că n-am urmărit foarte atent toate proiectele care au determinat autoritățile să trâmbițeze continuu sintagma „Alba Iulia smart city”. Poate că unele s-au dovedit de succes, în timp ce altele nu. E firesc. Totuși, dacă alea care au fost de succes n-au fost continuate, atunci consider că avem o problemă. Bine, noi avem în general o problemă cu sustenabilitatea proiectelor, cu efectele pe termen lung – cele care contează cu adevărat dacă vrem să schimbăm ceva. Altfel, e doar un fel de frecție la piciorul de lemn, o făloșire fără substanță, pe principiul „Vezi ce-aș putea face? / Când? / Nu contează, dar pot!”
Am avut ocazia să asist la unele discuții care, recunosc, m-au intrigat. Toate aveau ca punct de plecare nemulțumirile vreunui locuitor al urbei care a răbufnit legat de ceva ce nu merge bine în oraș, comentând ironic la adresa conceptului de smart city.
Ei bine, în aceste situații, mereu s-a găsit cineva din rândul autorităților să ia poziție. Ceea ce nu e rău, e bine. Asta înseamnă că aleșii și cei puși de către ei ascultă contribuabilul. Atâta doar că reacțiile au fost, în covârșitoarea lor majoritate, de două feluri:
- Mai lăsați-o cu smart-ul, alea au fost niște proiecte care s-au încheiat, n-au legătură cu ce întâmplă acum,
- Lumea nu înțelege ce înseamnă acele proiecte smart.
În primul caz, noi am lăsa-o cu smart-ul, dar autoritățile ni l-au repetat de ne-a ieșit pe nas și o țin langa în continuare cu orașul nostru inteligent. Doar uitați-vă la pliantele electorale și la discursurile sforăitoare în care se laudă cum, practic, au pus Alba Iulia pe harta universului. Așa că, până nu iese vreun oficial să zică „Gata, băi, nu mai suntem smart, am devenit iar provinciali!” e normal ca lumea să se lege de acest concept și să-l taxeze ori de câte ori avem de-a face cu gargară și praf aruncat în ochi.
Cel de-al doilea caz mi se pare, însă, cel mai grav. Și reprezintă chintesența modul în care suntem conduși de atâtea decenii. E atitudinea aceea arogantă a lui „Băi, câte fac eu pentru tine și tu, prostule, ești nerecunoscător!” Adică omul nu-și găsește loc de muncă, fiindcă Alba e un oraș aproape mort din punctul acesta de vedere (am niște povești superbe legate de rolul AJOFM-ului!), dar tu îi spui: „Ți-am dat internet în parcuri!” Sau „Ți-am pus arțari canadieni pe stradă!” Mă rog, ați prins ideea.
Cel mai des am întâlnit nemulțumiri legate de zecile de drumuri între diverse instituții locale, plimbând hârtii și achitând taxe dintr-o parte în alta, în loc să existe un sistem electronic integrat. Că ăsta e primul lucru care-l doare pe contribuabil și asta consideră el că ar fi primul pas smart. Invariabil, răspunsul a venit că oamenii cu pricina nu-nțeleg că smart-ul înseamnă altceva.
Aici avem, cred eu, două probleme. Prima, și cea mai gravă, ar fi că pe tine, autoritatea, nu te-a interesat ce-i doare cu adevărat pe oameni, care sunt prioritățile lor, ci ai ales ce-ți convenea ție. Atenție, nu spun că acele proiecte alese de autorități nu ar fi bune, ci doar că, poate, trebuiau să ocupe un alt loc în lista de priorități. Și, dacă n-ai ales ce reprezenta interes pentru majoritatea contribuabililor, înseamnă că tu nu lucrezi pentru ei, cum te-au angajat când te-au votat, ci pentru gloria și buzunarul personal, oricât ai vrea tu să pozezi în omul providențial.
A doua problemă e mai puțin gravă, dar nu inexistentă. Poate că într-adevăr prioritățile tale sunt bune, iar ce ai ales tu ca proiect smart e mai important decât ce credeau contribuabilii. Că ai experții tăi, capabili să vadă în ansamblu și să facă proiecții pe termen lung, iar ei au zis: „Chestia aia poate să mai aștepte, dar asta, dacă o facem acum ne aduce repede fonduri ca s-o facem și pe ailaltă / dacă n-o facem acum, o să avem de suferit peste un an.” Ok, să admitem că e așa. Dar atunci tot responsabilitatea ta e să vii și să explici oamenilor ce și cum. Da-da, așa cum ai făcut în campania electorală – din om în om. Că, dacă ai putut atunci, poți și acum.
Deocamdată, Alba Iulia este un oraș sufocat de gunoaie inestetice și urât mirositoare, aproape mort din punct de vedere al oportunităților pe piața muncii, dar care vrea să pară că are ștaif, vehiculând termeni precum „cealaltă capitală” și „smart”. Adică exact cum e cazul unui parvenit.
