Undercover. Pe pastile, cu belgieni și olandezi

  • de

Gata, ne-am liniștit cu Queen’s Gambit? Am terminat și ultimul sezon din The Crown? Ok, atunci să trecem la o ches- tie ceva mai altfel, dar cel puțin la fel de mișto. Căci e tot o producție Netflix, chiar dacă una preluată din mers, cum nu puține au fost cazurile.

Undercover e bazat pe fapte reale, zice el, cu toate că pe alo- curi are suficientă caterincă încât poți să bănuiești că niște scenariști au mai umblat pe ici, pe colo, pe la părțile esenția- le. Totul se petrece în Limburg, undeva în nord-estul Belgiei, iar locul se vrea un fel de Columbie a Europei, dacă e să ne luăm după primele minute din serial.

Sigur, nu-i tocmai cazul, cu toate că povestea asta de-a hoții și vardiștii, cu tot traficul de pastile de prin zona libertină a Europei e extrem de captivantă. Și-apoi, olandeza – că se vorbește olandeză în film – sună al naibii de bine, iar actorii sunt extrem de credibili. Sigur, te-apucă râsul când în film ți se zice că marele traficant, Ferry Bouman, altfel un personaj super mișto, e un fel de Escobar. Adică, după vreo  5 episoade și cea mai mare combinație la care Escovarză ăsta al Europei lucra, cea mai cea vânzare, valora vreo 2,5 milioane de euro. Unde mai pui că nici nu le iese, că Bastian Gerlach, traficantul neamț, e prins înainte de combinație.

Deci, 2,5 milioane?! Păi atât e în stare să sperie un primar de comună de pe la noi, nu mai zic de Escobar, care făcea banii ăștia de la amiază și până la prânz.

Orișicum, filmul e super mișto și are de toate, acțiune, po- veste, actori buni și, desigur, clișee. Căci pe undeva e ener- vant când apare câte un personaj, veriga slabă, cum e Jurgen, care e atât de prost – personajul, că actorul e ok – încât ditai traficanții ăștia super mega atenți par absolut ne-credibili. Dar deh, fiecare familie are o oaie neagră, nu?

Altfel, totul se leagă destul de ok. Polițiștii aflați sub aco- perire sunt destul de credibili, cu toate că pe ici, pe colo, povestea pare cusută cu ață albă. Însă simplul fapt că nu e  un serial cu actori principali – erou, care rezolvă tot și fac   și dreg, care sunt împușcați de 100 de ori, dar nu mor, toate astea fac din Undercover un serial chiar bun. Și-i dau și cre- dibilitatea aia, că e chiar bazat pe fapte reale. Cu toate că,  așa cum ziceam, nivelul combinațiilor pare mai degrabă de nivelul unui clan de prin Ferentari, nicidecum de cel al tra- ficanților din zona Olanda-Belgia. Asta mai ales dacă ai mai văzut niște documentare despre afacerile cu pastile și bănetul ce se învârte și face din ele.

Sigur, serialul nu e Breaking Bad, nu e cu acțiune și me- xicani și pistoale și crime la tot pasul, însă e o incursiune destul de mișto în lumea underground a drogurilor din Eu- ropa, o lume puțin mai civilizată și normală decât haosul din America de Sud.

Nu-i neapărat unul dintre acele seriale la care să faci bin- ge-watching, cu toate că deja am ajuns la sezonul doi. E  poate mai ciudată, că trebuie să stai cu ochii atent la tot ce se întâmplă, și nu poți scăpa vreo fază, pe motiv de limbă. Însă chiar e genul de serial cu care să-ți pierzi vremea. Mai ales că deja, prin sezonul doi, povestea principală pare să se concen- treze pe niște traficanți de arme, cu toate că Ferry Bouman e încă prezent în peisaj și chiar vreau să-l mai văd în acțiune.

0 0 Votează
Article Rating
Înscrie-te
Notificare de la
0 Comments
Răspunsuri în text
Vezi toate comentariile