E anul de grație 1971. Undeva pe planeta pământ, sub semnul norocului politic, se naște Claudiu Răcuci. Legenda spune că ursitoarele s-au certat între ele atunci când i-au desenat harta destinului. Niciuna n-avea atunci habar că omul are să devină un „bun comunicator”, care are și „abilități de comunicare și mana- gement”. Cu atât mai puțin că, de unde să știe sărmanele ursitoare, în CV-ul de la Camera Deputaților, omul avea peste ani să scrie, negru pe alb, că e vorbitor „experimentat” de limba română. Până la urmă nici nu e ușor, după atâtea decenii de trăit între politicieni români, să îți menții nivelul de exprimare și bagajul lingvistic la un nivel „experimentat”.
Claudiu Răcuci termină, conform propriului CV, un liceu tehnic, Sfântul Vasile Blaj, nu se știe în ce an. Între anii 1989 și 1995 e cursant la Facultatea de Agronomie din cadrul Universității Craiova. Nu prinde prima echipă, însă iubirea pentru Bănie e mare, așa că, 18 ani mai târziu, în 2013, devine și absolvent al Facultății de Silvicultură, în cadrul aceleiași Universități din Craiova. Ulterior, nu se știe când și cum sau unde exact, își ia și o diplomă de master în Agronomie, specializarea „Management în agroturism și calitatea produ- selor agroalimentare”.
În decursul vieții, nu se știe când anume, căci nu și-a trecut anii în CV, mai face o sumedenie de cursuri de competențe și alte cele. E absolvent al „People Management”, făcut la AC Consulting (ce-o fi și asta?!), plus „Time Management”, la același AC Consulting. Are și un curs de managementul calității, ba chiar și un „Certificat H.C.P.P”, dezvoltat si eliberat de Quasaro SRL, că doar trăim într-o țară în care orice bucată de hârtie eliberată de un SRL e valoroasă.
Mai face și o „Calificare internațională în leadership și management ILM IMZ”, la ANOFM București, modulele I și II. Nici astea nu e clar în ce perioadă. E și formator, că doar are diplomă de la un SRL, cu „certificat de absolvire la programul de specializare pentru ocupația formator”, organizat de S.C.Multipro Consult SRL. Mi-nu-nat!
Cu așa superbe competențe, pășește apăsat pe drumul politicii și al unei cariere profesionale de invidiat. Are permis de conducere, categoria B, așa că se înscrie fără probleme în PD, unde e președinte al organizației din Blaj, între 1999 și 2004. Între 2004 și 2008 e consilier local și secretar executiv în Biroul Permanent Județean, iar după 2004 devine consilier județean, unde e și în prezent în funcție, dacă e să ne luăm după CV-ul postat pe site la Camera Deputaților.
Pe lângă politică se mai joacă și profesional în diverse posturi absolut suspecte. Îl regăsim drept „coordonator distribuitor” la Compania de Distribuție Națională SA, între 1995 și 2000. Ulterior devine manager logistică și operațiuni la Bergenbier SA, până în anul 2010, de unde pleacă, timp de doi ani, pentru a face pe Directorul Regional la un Centru Regional de Reconversie, undeva prin Târgu Mureș.
Înarmat cu solidele baze în agronomie și ce-o mai fi făcut el pe la Craiova, devine „inginer marketing”, whatever the fuck that is, la APA CTTA Alba, filiala Blaj, din 2012 și până în prezent – la fel, conform CV-ului de pe site-ul Camerei Deputaților. Nu e foarte clar ce naiba l-a recomandat pentru postul ăla, sau ce anume înseamnă de fapt chestia aia, însă cert e că APA CTTA devenise deja o sinecură de partid, unde Ion Dumitrel tăia și spânzura, și unde orice agarici de partid își găsea un loc călduț, dacă era în relații bune cu stăpânirea județului.
Și în zi de azi e tot așa. Mai apoi, în anul de grație 2016, ajunge în Parlament, urmare a unui teribil sistem de redistribuire a voturilor, care face ca o treime din voturi, obținute de PNL la nivel de județ, să se transforme în 4 mandate de parlamentar, din cele 5 pe care le are județul.
Activitatea lui parlamentară e cel mult ștearsă. Semnează o sumedenie de proiecte de lege, fără să le inițieze chiar el, că așa fac colegii de breaslă. Are la activ două declarații politice și 16 luări de cuvânt, în 16 ședințe, iar 12 dintre propunerile legislative pe care și-a pus și el semnătura au devenit lege.
E genul acela de parlamentar mai șters ca un preș de la intrarea căminului cultural, care în condițiile unui sistem electoral echitabil nici n-ar fi avut ce să caute acolo. Probabil că, din iarnă, se va întoarce la micile sinecuri la nivel județean, pe care tătuca lui spiritual, distinsul Gheorghe Rotar de la Blaj, va avea grijă să i le dea. În câțiva ani, nimeni nu va mai ține minte cine naiba a fost parlamentarul Gheorghe Răcuci. Va rămâne însă în amintirile tuturor drept ăla de a ajuns în Parlmanent și vorbea limba română la nivel „experimentat”.
