Ziua cea mai lungă. Dumnezeii funcțiilor au murit!

Pentru cei mai mulți dintre noi e o chestie de principiu. Din patru în patru ani ne adunăm pe la secțiile de vot, după care ne vedem de treabă, liniștiți că status-quo-ul orașului și județului e în siguranță. Cei mai bătrâni știu foarte bine cum stau lucrurile, că se vota chiar și pe vremea lui Ceașcă. Sigur, peatunci procentele stăpânirii erau ceva mai mari ca ale ăstora, care de mai bine de două decenii ne conduc spre nicăieri. Nomenclatura era și atunci, ca și acum, tot nomenclatură, chiar dacă ăștia de azi par rupți în mai multe tabere.

Acum, anul ăsta, se întâmplă însă o chestie nemaivăzută, cel puțin în Alba Iulia. La ora la care o să citiți textul ăsta, lucrurile se vor fi schimbat. Acum, că e o schimbare post pe post, una precum își schimbă militarii șosetele ori chiar o schimbare reală, rămâne de văzut.

Circul s-a pornit încă de sâmbătă după-masa, când buletinele de vot trebuiau să ajungă la secții, unde erau adunați cei care formau comisiile.

Într-o sumedenie de locuri au fost probleme. Ba erau mai multe buletine de vot pentru Consiliul Local, ba mai puține pentru cel județean, ba ceva nu era în regulă. Asta acolo unde unii oameni – de pe la partide, că ei stau în comisiile alea – au verificat. Adică unde au desfăcut acele pachete care ba aveau 203 buletine, ba 205, ba naiba să le ia, că numai 200 fix nu erau. În alte părți au fost probabil lăsate în pace. Că merge și așa.

Nu le-o fi fost deloc ușor ăstora de pe la partide, că numai zi de odihnă înaintea zilei cu circul de duminică n-a fost. Să nu le plângem însă de milă. Duminică dimineața era deja coadă pe la secții. În Centru, la Generala 1, unde am votat eu, a durat vreo zece minute și lumea tot venea.

Indicatoarele spre secțiile de votare au fost puse târziu, ca o conspirație, doar cu o zi înainte de alegeri. În alți ani toate ușile blocurilor erau pline cu anunțuri de genul „Locuitorii din blocul dvs. votează la secția…”, acum canci, nimic, pauză. Și, cu toate astea, lumea a mers la urne.

La secția de la Școala „Ion Agârbiceanu” am văzut o familie frumoasă, doi adulți, doi copii. Aștept să voteze și să vorbesc cu ei, despre importanța alegerilor pentru oraș, pentru ei, pentru mine și pentru noi toți. Am vrut să îi prind într-o imagine amintire. Mama copiilor îmi spune politicos: „Nu, nu, lucrez la Primărie și nu vreau să…” așa că am renunțat!

O altă întâlnire care m-a cam supărat. Am întâlnit doi oameni pe care îi știu, harnici, familiști, cu simț civic. Eu le pun totuși întrebarea șablon: „De ce ați venit astăzi la vot?”. Răspunsul m-a dezarmat: „De proști, oricum nu se schimbă nimic. Venim de 20 de ani și nu am schimbat nimic, nici acum nu se va schimba nimic”. „Păi și atunci de ce ați venit la vot?” și răspunsul vine ca o lovitură: „De proști… ”

La Colegiul Național „Horea, Cloșca și Crișan” toate indicatoarele erau alandala. Un om de știință (probabil paznicul liceului) mă ia la rost: „De ce faceți poze?” I-am răspuns la fel de politicos: „Dacă vă recomandați, vă spun și eu cine sunt și de ce fac poze”, dar discuția s-a încheiat aici.

La una din secțiile de votare de la Școala nr. 2 am fost întâmpinat de 3 doamne jandarm, mai mișto decât colegele lui Louis de Funes. Le-am spus că „sunt de la presă” și fac câteva poze, așa că să nu se sperie. La final, șefa mă întreabă: „Totuși, de ce faceți poze?”

Cea mai faină întâlnire a fost cu un tânăr de 24 de ani, care a venit singur la secția de vot, la volanul unui BMW. L-am întrebat pe scurt: de ce ați venit? E dreptul meu, e obligația mea, mi se pare normal să vin la vot! Jos Pălăria!

Au fost însă și alții, cu răspunsuri absolut dezarmante, și care n-au mers să voteze. „De data asta nu merg”, îmi zice un amic, de parcă se reia votul și mâine. Sau săptămâna viitoare. Pe undeva îi înțeleg, sinceritatea și lehamitea unora sunt dezarmante. Simțul civic lipsește, educația la fel, și după două decenii de același lucru, parcă nici nu-ți mai vine să speri.

Și, totuși, au fost mulți la vot. Suficient de mulți iar, la ora la care am ajuns la rândurile astea din pagină, și când am și adăugat a doua propoziție din titlu, deja lucrurile sunt destul de clare. Partidele mici au fost prea mici, iar Gabriel Pleșa și USR-PLUS au dat o mare gaură în vaporul PNL condus de Mircea Hava.

Seara, după ora 9, când rezultatele începeau să plece de pe la secții spre partide și numărători paralele, lucrurile începeau să se clarifice. Alba Iulia, pentru prima dată după mai bine de două decenii, a ales schimbarea. Gabriel Pleșa, plecat din PNL la USR, a reușit să învingă în probabil cel mai puternic fief al PNL. Niciodată, nici în cele mai nasoale vise ale lor, băieții din PNL, din trupa Hava și Dumitrel, nu și-ar fi închipuit că vor pierde primăria principalului oraș din județ. Părea a lor, pe viață și dincolo de ea. N-a fost să fie.

I-am zărit seara, pe cei de la PMP. Clement Negruț avea o morgă de parcă tocmai își îngropase câinele. Părea că ghicise numerele câștigătoare la loto dar uitase să pună biletul. Spre dimineață, prin sediu pe la ei rămăsese doar candidatul Hațegan, care, culmea, era tare zâmbitor. Nu mi-e clar, dar era genul acela de zâmbet sincer sau din cauză că nu-i venea să creadă. Părea resemnat și, cu toate astea, zâmbitor.

Pe la sediul PSD lăsase cineva o coroană și niște lumânări, plus un mesaj pentru Ioan Dîrzu. Ciudat, mai ales că, în Alba și mai cu seamă la Alba Iulia, cei de la PSD pare că au făcut doar act de prezență la alegerile astea, marea lor miză fiind, din nou, să nu piardă prea tare.

La PNL, în ciuda unei victorii zdrobitoare la Consiliul Județean, Dumitrel părea cam supărat, din ce ne- au zis unii și alții. Pe bună dreptate, pe undeva, dat fiind că a mers, încă o dată, pe mâna lui Hava și, iată, a pierdut. Probabil că, intern, la ora asta se ascut cuțitele.

Florin Roman, delicat ca un mahalagiu de Piața Obor, s-a trezit să critice câștigătorul. La fel cum a făcut-o și Hava, într-un interviu în care, vorbind despre Pleșa, a explicat cum trebuie unii tratați, judecați sumar și executați rapid. De la el era de așteptat, pentru că nu știe să piardă. A uitat, se pare, căci ultima dată a pierdut prin 1992, când voia să fie primar din partea FSN. La Roman e ceva mai greu de înțeles de ce nu știe să piardă, în condițiile în care  el, pe numele lui, n-a câștigat niciodată nimic.

Pleșa, în discursul de asumare, i-a transmis mesaje lui Hava, cum că-i lasă lui nu știu ce glonț, să-l folosească la suicidul politic.

Nu pare că am început tocmai bine. Am început însă altceva. Pare că Alba Iulia nu este, sau nu mai este, acel cârd de votanți pe care un ciurdar cu ștaif și carismă îi poate direcționa înspre proprii candidați. E bine. Pare că gândim. Acum, ce o mai urma, vom trăi și vom vedea. Am scăpat și de ziua asta. Ne așteaptă o leacă de liniște, după care iar circ! Adică vin parlamentarele. Doamne ajută și apără!

P.S. Din ultimele date se pare că surpriza surprizelor nu ar fi aceea că partidele mici-mici n-au prins nimic, că n-au făcut pragul, dar că în noul Consiliu Local a intrat și un puști de 25 de ani, Paul Victor Florea, care a candidat independent. Or, faptul că un astfel de puștan a fost ales de către oamenii din Alba Iulia e totuși un semn bun pentru societatea în care existăm. E chiar bine, există speranță. Să fie bine ca să nu fie rău.

Iulian BROK, Alexandru CRISTORIAN

0 0 Votează
Article Rating
Înscrie-te
Notificare de la
0 Comments
Răspunsuri în text
Vezi toate comentariile