1 după 0 o fi mai bine?

Pe vremuri, la-nceput de an se făceau planuri. Acum se fac „rezoluții”. După cum s-a derulat 2020, cred că anul ăsta ar fi suficient să ne facem speranțe. Speranțe că va fi ceva mai apropiat de ceea ce consideram, până nu demult, a fi normalitatea.

Unii zic că a fost un semnal de alarmă și că ar trebui să ne „resetăm”. Să conștientizăm că mergeam pe un drum greșit, să schimbăm „paradigma”. În opinia mea, cu sau fără schimbare, o pandemie ne-ar fi lovit la fel de crunt. Pentru că n-ai cum să-ți planifici lucrurile pornind de la ideea unei posibile pandemii. Nu de alta, dar sunt ț-șpe moduri în care ea se poate manifesta și evolua. Și, chiar dacă, să zicem, am putea face un plan ca să nu mai fim prinși cu pantalonii-n vine, ce te faci cu alte posibile dezastre: erupții catastrofale care fac atmosfera irespirabilă, ciocnirea cu un asteroid, un război mondial nuclear și altele?

Da, unele dintre ele stă în puterea noastră să le gestionăm, cel puțin într-o oarecare măsură. Dar să nu ne imaginăm că suntem niște zei atotputernici. Nu consumerismul, nu lipsa unui venit minim garantat, nu intoleranța bazată pe rasă, etnie, sex, gen, religie etc. sunt cele care au provocat pandemia. Da, putem învăța să fim mai buni (că tot a fost Crăciunul), dar nu asta e esența problemei.

Cred că, cel puțin la nivelul Uniunii Europene, pandemia poate să constituie un liant neașteptat. După un început cel puțin ezitant, mai marii uniunii par să fi înțeles că o coerență a politicilor legate de sănătate și gestionarea lor centralizată este crucială pentru a salva acest organism încă extrem de fragil. Iar ceea ce a fost impus de necesitate s-ar putea dovedi, în timp, axul principal în jurul căruia să se învârtă viitoarele politici comune. Ar fi șansa de a se începe atenuarea diferențelor între cele două zone europene, alea cu două viteze.

Acum s-a văzut că, în cazuri grave, se pot finanța lucruri care ajută omenirea în ansamblul ei. Nu mă interesează ideile conspiraționiste, cele care văd în Big Pharma monstrul ce dorește să se îmbogățească pe spinarea, sănătatea și viața oamenilor. În urma acestei pandemii, rămân optimistul devorator de Jules Verne și cred că știința medicală a dovedit că e pusă în primul rând în slujba populației, căutând s-o protejeze. După ce politicile din domeniu au început să se axeze tot mai mult pe prevenție și intervenție precoce, ajutând la creșterea duratei și calității vieții, acum a arătat că, în fața unei crize, poate acționa eficient, cu toată birocrația de rigoare (necesară, cred eu).

Poate că, în pandemia asta, am învățat și că e cazul să fim alături de cei dragi. Să ne bucurăm de ei și cu ei atunci și atât cât putem. Pentru că unele momente nu se mai întorc și riscăm să ne trezim într-o zi că am fi vrut să oferim o ultimă strângere în brațe, un ultim sărut, o ultimă vorbă bună și n-am mai apucat.

Hai s-aveți un 2021 mai înțelept!

0 0 Voturi
Article Rating
Înscrie-te
Notificare de la
0 Comments
Răspunsuri în text
Vezi toate comentariile