Nu știu de ce, dar nu-s deloc surprins de reacția politicului și a unei bune părți din societate față de ideea introducerii educației sexuale în școală. Asta e, până la urmă, țara în care trăim, cu multe diplome neacoperite de cunoaștere, cu o clasă conducătoare plină de impostură și prostie, cu o biserică influentă până la limita la care se substituie statului și, în general, cu o bună parte a societății refractară când vine vorba de schimbare. Sunt multe mizerii care se întâmplă în spatele acestui status quo ce se vrea menținut la nivel de tabu.
Reacțiile unora față de subiect au fost atât de virulente și imbecile, că îmi venea să dau cu ceva după ei. M-am gândit să iau Banchetul lui Platon și să i-l arunc în cap primului politician pe care-l aud că totul trebuie ținut în familie. Apoi am zis că nu-i tocmai bine, că cine știe ce idei și mai tembele le dai dacă apucă să citească despre Eros în Grecia antică. Am zis că poate să dau mai bine după ei cu un Ortega y Gasset, că-i doar ceva mai bine de jumătate de secol de când s-a stins, sau poate chiar cu un Patrick Suskind, că încă trăiește. Așa, ca să înțeleagă și ei cum e cu lumea în care trăim.
Ei bine, în timp ce mă plimbam prin bibliotecă și mă căutam o carte cu care să plesnesc în meclă primul politician habotnic, am dat peste cărțulia lui Byung-Chul Han, Agonia Erosului și alte eseuri. O cărțulie absolut superbă, plină de raționamente care te pun pe gânduri și-ți deschid noi și noi întrebări și orizontului.
L-am descoperit pe autor acum vreo câțiva ani buni și nu puțină mi-a fost mirarea să constat că omul e unul dintre cei mai buni filosofi germani actuali. Sigur, e un german prin adopție, căci e născut în Seoul și mutat în Germania prin anii 80, unde s-a specializat în filosofie, cu precădere în lucrările lui Heidegger și, implicit, cele ale Hannei Arendt, iubita și eleva marelui filosof.
Acum, desigur, dacă aș avea o putere mare, precum a unui CEO de biserică, să zicem, ori șef la congregația politică numită Parlament, aș face din cărțulia asta o lectură obligatorie pentru orice politician care vrea să emită păreri despre educația sexuală. Sigur, n-am speranța că o simplă lectură le-ar schimba radical viziunea, însă poate – poate i-ar pune măcar pe gânduri. Poate că le-ar știrbi puțin din ideile preconcepute și de neclintit cu care se înarmează atunci când, de la înălțimea funcției, decid viitorul generațiilor tinere.
Revenind însă la cărțulia lui Byung-Chul, eseurile sale reușesc să facă o radiografie a lumii contemporane, a relației dintre societate și eros, a modului în care lume de azi suprapune ori diferențiază diferite concepte. Desigur, e vorba de societatea modernă, deschisă și normală, de cultura occidentală care, deși la secole înaintea noastră în ce privește gândirea, drepturile ori libertatea, se confruntă totuși cu probleme reale. Și tocmai asta e frumos în cărțulia asta, căci ea face fix ceea ce trebuie să facă o cărțulie de filosofie, anume să pună sub semnul întrebării. Spre deosebirea de gândirea care caracterizează societatea de la noi, în occident discuția e liberă, iar Byung-Chul fix asta face. Într-o societate normală, imperfectă însă conștientă de imperfecțiunile ei, nu există verdicte venite dintr-un a-priori.
Iată, spre exemplu, ce zice filosoful în unul din eseuri, intitulat „Pornografic”, care analizează cumva lucrarea „Homo profanus” a lui Giorgio Agamben, și pe care ar trebui să-l citească toți imbecilii care cred că educația sexuală are legătură cu pornografia ori că e o ușă care se va deschide spre ea: <<Pornograficul se referă la viața pur și simplu expusă. Este contrariul erosului. În această privință, este mai eficient decât morala: „Sexualitatea nu dispare prin sublimare, prin represiune sau morală, ea dispare mult mai sigur prin ceva mai sexual decât sexul”. Obscenul din pornografic rezidă nu într-un exces de sex, ci în aceea că este fără sex. Sexualitatea este astăzi amenințată nu de acea „rațiune pură” care evită, prin ostilitate pentru plăcere fizică, sexul ca pe ceva murdar, ci de pornografie. Pornograficul nu este sexul în spațiul virtual. Chiar și sexul real se transformă astăzi în pornografic.>>
Byung – Chul Han
Agonia erosurlui și alte eseuri
Ed. Humanitas, 2014
