Anacronica de campanie electorală

  • de

Mircea, a sunat 1994, își vrea clipurile înapoi

Nu știu cum e la voi, dar noi mai avem puțin și o luăm razna de la campania asta electorală. Sunt momente în care îmi vine să șterg contul de facebook. Și chiar aș face-o, dar sunt convins că tot ar găsi candidații lui pește prăjit o metodă prin care să-mi strice liniștea. În mare parte, toate mesajele și clipurile sunt cam la fel, cu același bla-bla-bla obosit. Dintre toate, însă, clipurile electorale, filmările astea „editate” ale lui Mircea Trifu sunt cele mai cele. E un fel de „guilty pleasure” să mă uit la ele. Și zic de astea recente, electoralele, cu muzică și regie, că altfel omul s-a filmat și postat pe facebook de pe vremea în care telefoanele aveau sonerie polifonică. Băi, dar astea, cu ăia îmbrăcați în țărănuși, cu steagul partidului, cu steagul regal, cu o muzică de fundal și niște efecte sonore găsite pe te miri ce floppy disk din 96, astea sunt o minunăție. Sper să nu le șteargă săptămâna viitoare, că ar fi păcat.

După care a sunat și 1992, care-l căuta pe Ion Iliescu de la PSD

Ne scuzați. Între timp am văzut și clipul celor de la PSD Alba Iulia. Tarantino, fugi d-aici! James Cameron, dă-te prins! Cumva ironic, clipul începe cu un slow-motion în care echipa de candidați pășește și merge undeva spre nicăieri, în timp ce o voce înțepată – probabil a candidatului anonim – zice niște cuvinte de zici că recită ingredientele dintr-o rețetă. Intră apoi în cadru Bogdan Medrea, care zice vreo 15 cuvinte, fără să se … ăsta. 10 pentru efort! După care niște unii înșiruie câte 30 de secunde de promisiuni! Căutați pe net, repede! E un clip teribil! Consilierul local Crișan e fabulos! Finalul e așa, triumfal, cu cei câțiva candidați care stau aliniați în fața Primăriei, iar can- didatul, cum îl cheamă, Stanciu, vine în fața lor, dinspre Primărie. Deh, măcar e clar că pleacă și nu vin.

De sus în jos, că-i mai frumos

Dar nu de la înălțime, că nu-i prea bine. Adică, au făcut și cei de la USR PLUS niște filmări. Așa, că a sărit prăjina Barna Carpații și a venit să-i susțină pe teribilii candidați ai alianței. Și i-a mulțumit David lui Barna cum nu i-a mulțumit lui Moș Crăciun. Ei, filmările ăstora, micile clipuri de campanie, par făcute de niște oameni care știu ce fac. Au muzică de anul ăsta, sunt active, în mișcare, au filmări din dronă și tot ce trebuie. Numai că, dacă filmezi din niște unghiuri bine alese, să pară că trupa e o veritabilă armată, nu mai bagi apoi și niște cadre de sus, din avion! Că de la înălțimea uliului, chiar și 50 – 100 de oameni, aruncați undeva în ditai parcul, par așa, un stol de gâște la sol, în alb-albastru-portocaliu.

Candidații au talent!

Hai că am ajuns să o trăim și pe asta. Chiar ne gândeam când naiba va fi atins apogeul ridicolului în campania electorală. Iar speranțele nu ne-au fost înșelate. După pozele în care tăia el morcovi și împărtășea rețete pe facebook, Paul Voicu s-a pozat cu niște lanterne. Băbăiatule, cu lanterne, că cică aia-i pasiunea lui. Am crezut că mă prăbușesc de râs. Ăștia chiar n-au simțul ridicolului nene! Așa disperare n-am mai văzut. De fapt, am mai văzut, că imediat după ce l-am văzut pe ăsta cum își băga lanterna în ochi, a apărut celălalt cal breaz, Gabriel Pleșa. Și și-a pus o poză cu el cântând la vioară! Mwahaha! Noroc că se termină dracului campania, că ieșeau ăștia în stradă cu mingi, cu jonglerii, ca la circ. Orice, numai să pară ceea ce nu sunt, să mai ciupească un vot, două.

Puțini au fost, mulți au rămas

Marius Hațegan, vicele de la CJ și drept-urmașul lui Dumitrel la șefia județului, se laudă pe internet că, ce să vezi, a fost o „premieră națională” la Ighiu, unde într-o singură zi s-au înscris în partid 100 de oameni. O sută mă, o sută! Și i-au primit pe toți într-o singură zi. Oamenii ăștia ar face absolut orice ca să izbândească în alegeri. Orice! Faptul că, în plină campanie, în prag de câștig electoral, bagi 100 de oameni în partid nu e, nici vorbă, o dovadă de fripturism. Așa e democrația. Așa înțeleg băieții ăștia democrația. N-au nici o problemă în a dori și face tot ce le stă în putință să dispară dușmanii politici, ca să fie doar ei. Partidul unic e ceva bun, dacă e PNL. Altfel, nu. Chiar și ăia de la PCR erau mai selectivi, mai atenți cu ce bagă în partid. PNL-ul de azi pare o chestie din care oricine poate face parte. Să fie numai viu, deși probabil nici măcar asta nu e condiție.

Șefule, ești cel mai tare!

Celebrele scrisori ale lui  Dumitrel nu puteau rămâne așa, fără un ecou și niște limbi bine aplicate. Roman Florin, atunci când nu distruge dușmanii politici ai PNL din țară și galaxie, își  ia șefii la periat. Asta până le ia partidul și funcția și tot, cum i-a făcut și lui Atanasiu Teodor. Acum e rândul lui Dumitrel, căruia marele Roman îi suflă în strună cu un incredibil talent. Cică îi apreciază „modestia, simplitatea și bunul simț” lui Dumitrel, pentru că ar  fi stat ăsta să scrie scrisori cu mâna lui, ba chiar să și semneze. Sigur, era așa de prins de val că n-a văzut că scrisorile sunt trase la xerox. Sau să se întrebe cum se face că acest virtuos al limbii române, Ion Dumitrel, scrie de mână cu litere de tipar?

0 0 Voturi
Article Rating
Înscrie-te
Notificare de la
0 Comments
Răspunsuri în text
Vezi toate comentariile