Lucian Dragos BOGDAN

Nu strică să fim precauți

Încă de când am aflat despre el, am privit circumspect partidul AUR. În primă fază, pentru că am o reținere față de orice mișcare ce orbitează în jurul conceptelor de naționalism, credință și familie. Nu de alta, dar primele două nu se pupă cu valorile mele, iar la cel de-al treilea am observat că e scos în față în varianta „familie tradițională”, alte posibile versiuni (familie monoparentală, familie fără copii, concubinaj, relație între persoane de același sex ș.a.) fiind considerate, într-o măsură mai mică sau mai mare, greșeli ce trebuie combătute. Adică, din nou, ceva diferit de valorile mele.

You need to login to view the rest of the content. Te rugam . Nu sunteti inca membru ? Inscrieti-va

Cultura digitală

Când dorești ca un anumit fenomen să ia amploare, ca lucrurile să meargă într-o anumită direcție, ai mai multe variante. Una dintre ele presupune inteligență, putere de convingere, abilitate de a crea un cadru potrivit, o strategie prin care să atragi lucrurile în direcția dorită și un plan de marketing corespunzător. Cealaltă metodă e cea simplă, limitată, a datului cu parul. Faci așa fiindcă așa am zis eu, iar cum eu sunt mai mare și mai tare, ești obligat să asculți!

You need to login to view the rest of the content. Te rugam . Nu sunteti inca membru ? Inscrieti-va

Alcifron sau micul filosof

Pe lângă dulciuri și alte mici bucurii, iepurașul mi-a adus și „Alcifron sau micul filosof”, o carte cu dialoguri scrise de George Berkeley, despre care recunosc că nu auzisem. De carte deloc, iar despre Berkeley doar în treacăt, iar asta mai mult din cauză că a dat numele orășelului din California precum și mult mai celebrei universități. Însă, spre rușinea mea, deși nu mi-e tocmai rușine, nu citisem nimic din opera fostului episcop.

You need to login to view the rest of the content. Te rugam . Nu sunteti inca membru ? Inscrieti-va

Responsabilități

O să-ncep articolul de față ca bancul cu așchia lui Bulă. Mai pe ocolite, așa…

Zilele acestea s-a-ntâmplat ca, la un supermarket din oraș, după ce mi-am scanat singur produsele la casa aferentă, să mă trezesc acostat de un domn în etate, care mă ruga să-l ajut. „Am peste 80 de ani”, mi-a zis, ”și nu mă pricep cu astea. Dar nu vreau să stau la cozile alea mari.” Și a arătat spre zona unde casele aveau în dotare casierițe. L-am ajutat, firește, stând cu el de la primul produs până a efectuat plata, a primit bonul și a părăsit locul.

You need to login to view the rest of the content. Te rugam . Nu sunteti inca membru ? Inscrieti-va

„Poveștile castelului” de Teodora Matei

Mergând pe la diverse târguri de carte, am avut surpriza să întâlnesc, din partea unor cititori, două tipuri de replici. Dacă erau adolescenți, sau trecuți imediat de vârsta pubertății, i-am auzit întrebând, cu mirare: „Mai există scriitori români în viață?” Ei credeau că singurii scriitori fuseseră cei studiați la limba română, morți și îngropați de multă vreme. Din partea unor persoane în etate, pe de altă parte, am avut parte de adevărate sentințe: „Nu citesc decât autori români morți.” Două extreme interesante, una ce permite deschiderea porții către o lume necunoscută, cealaltă categorică, un monument funerar al literaturii autohtone.

You need to login to view the rest of the content. Te rugam . Nu sunteti inca membru ? Inscrieti-va

Speranța educației culturale

A fost odată ca niciodată, pe vremea când eram adolescent și se făcea că întreaga viață mi se-ntinde înainte, iar tot ce-aveam de făcut era să-ntind mâna, să apuc ce doresc și să mă-nfrupt. Pe-atunci doream să devin mai repede „adult”. Acum, caut pedala de frână și nu dau de ea. Cum spunea personajul Basil Fawlty: „Vum! Ce-a fost asta? Viața ta, frate! O, ce rapid a trecut. Mai primesc una? Îmi pare rău, frate. Asta-i tot.”

You need to login to view the rest of the content. Te rugam . Nu sunteti inca membru ? Inscrieti-va

Sărakii oameni bogați

„Tot ceea ce am făcut până acum am făcut singură. Mai departe am nevoie de colaboratori. Lupta este inegală. Mă lupt cu niște forțe inepuizabile, care folosesc banii publici, adică ai noștri, ai tuturor! Eu, de una singură, sunt epuizată! Orice donație mă va ajuta pe mine ca să vă ajut pe voi.”

Mesajul de mai sus vine la finalul unei postări pe Facebook în care o persoană ne spune cât de multe face pentru toți oamenii, pentru adevăr. Nu știu exact al cui adevăr, dar faptul de a-i ajuta pe alții este lăudabil în opinia mea. Așa că nu voi comenta pe marginea lui decât că, dacă omul respectiv ajută vârstnici, copii, bolnavi – așa cum zice – îmi scot pălăria. Pentru asta, este cineva deosebit. Poate fi chiar un model de urmat.

You need to login to view the rest of the content. Te rugam . Nu sunteti inca membru ? Inscrieti-va

Patriotism de pandemie

În perioada aceasta am avut parte de o serie de proteste împotriva măsurilor luate în pandemie (sau, dacă e să ne luăm după unele scandări, împotriva pandemiei însăși). Nu voi discuta aici despre proteste – că doar trebuie să păstrez material și pentru alte articole, nu?

Voi aduce în discuție accentele patriotice sub care au îmbrăcat manifestația unii dintre participanți. Pe pancarta purtată de un ins în etate, cu ochi lăcrămoși, scria: „Verner cu sataniiști vor să vîndă pămîntul țării, mina de uraniu, portul Costanța, aieroportul Ali Coandă, Poșta Română și tot ce-a maii rămas de vîndut în țara asta. Româniea a ajun colonie.”

You need to login to view the rest of the content. Te rugam . Nu sunteti inca membru ? Inscrieti-va

Știința lui „eu cred așa”

Trăim într-o perioadă în care informațiile ne bombardează din toate părțile. Unele pot fi încadrate la categoria  fake news răspândit cu bună știință, altele îl pot pune pe gânduri chiar și pe un cititor cu niște cunoștințe generale. Unii vor fi tentați să creadă lucrurile spuse de majoritatea specialiștilor într-un domeniu, alții vor înclina mai curând spre cei ce fac notă discordantă, considerând că au curajul să iasă din pluton, să ia poziție împotriva sistemului.

You need to login to view the rest of the content. Te rugam . Nu sunteti inca membru ? Inscrieti-va

De ce am rețineri față de dr. Flavia Groșan

Încep direct și sincer: nu sunt medic. Nu am niciun fel de cădere să judec din punct de vedere medical tratamentul cu care doamna doctor Flavia Groșan susține că a vindecat o mie de cazuri de Covid (mii de cazuri, după cum a declarat ulterior). Am urmărit și eu spusele unor medici și ideea generală desprinsă de acolo a oscilat, în general, între „tratamentul ei e ok”, „spune unele lucruri bune” și „tratamentul ei nu face rău, dar nici nu ajută cine știe ce”.Citește mai mult »De ce am rețineri față de dr. Flavia Groșan