DAbo Doner. Da boss. Da pe naiba

N-aș zice că-s tocmai un pasionat de shaorme, însă inevitabil, în aproape 10 ani de București mi-am petrecut multe pre-mahmureli îmbucând astfel de delicatese la botul calului. De când m-am întors acasă, în Ardeal, mai rar cu astea. Pare că nu-i tocmai o chestie pe gustul nostru, ardelenesc, cu toate că există suficientă piață și suficienți oameni care apreciază bucătăria asta. Ei bine, acum niște zile bune, tot într-un program de pre-mahmureală, am zis că e cazul să încerc un meniu de la DAbo Doner, cel de pe Bulevardul Transilvania. Că e, sanchi, „german quality”. Ba chiar scrie mare, la ei pe magazin, că sunt  – câștigător de trei ori al titlului de „cel mai bun doner din Germania” – de parcă asta cu „made in germany” mai ține în anul 2021. Mă rog, nu știu ce să zic, că am trăit și în Gemania vreo doi ani și n-am auzit de acest DAbo Doner. Probabil că au primit premiul ăla aici, în România, de la fake-universitatea aia de unde și-a luat și subprefectul Rașcovici diplomă. Mă rog. Oricum, după un dublu-click-research, am găsit că DAbo Doner ăștia sunt, de fapt, o franciză românească, făcută de un tip din Sibiu prin 2013. Deci, mâncare turcească la calitate germană făcută românește. Ce poate să dea greș în combinația asta?

Ei bine, mi-am luat, de două ori chiar, că a fost un program pre-mahmureală de vreo două zile. Mi-am luat un meniu mix, cu cartofi și „de toate”, cum se zice. O chiflă ok, cu niște mix de carne tăiată în ea, cu multă salată și nimic altceva. Serios, am mai mâncat chestii turcești, dar donerul ăsta n-avea nici un fel de mirodenii în el, nimic. Cine știe, poate mă văzuse băiatul ce servea că am o față de om bolnav și mi-a făcut unul de regim. Sau poate că nu, pentru că fix așa a fost și a doua tură, când altcineva a mers după el. Așadar, donerul ăsta e un sandwich acceptabil. Apoi, la meniu mai vine și cu o cutiuță de cartofi prăjiți, care-s semi ok. Adică, sunt aproape sigur că-s din-ăia luați de-a gata, curățați, tăiați și congelați. Și mai vine cu o cutie de pepsi, iar toate astea costă 28 de lei. Cam scumpic, zic eu, pentru un sandwich. În plus, n-am reușit să înțeleg, nici mort, cum naiba de mi-au pus în pungă o furculiță, frumos ambalată? Adică, să mănânc sandwichul cu furculița? Serios? Sau poate că era pentru cartofii prăjiți. Da, asta e, pentru cartofi, sigur, doar e știut că de la fast food mănâncă numai simandicoși, care nu știu să ia cartofii prăjiți cu mâna. Și-apoi, la prima tură n-a fost nici un sos. Pesemne că am uitat să cer. La a doua însă mi-au pus un fel de sos, nu rău, dar nici bun, însă ambalat parcă într-o chestie precum vopselele de păr. Sos la pungă. În plus, nici măcar un șervețel. Nu umed, nu uscat, nimic. Că așa se face, probabil, la mâncare turcească de calitate germană inventată la Sibiu, mănânci sandwichul cu furculița și te ștergi la gură cu mâneca de la haină.

Altfel, poate că sunt și alte chestii care-s mai gustoase. Poate că nu-i neapărat pe gustul meu acest doner campion în Germania de care n-am auzit vreodată cât am stat în Germania. Însă oricum ar fi, mi se pare puțin cam scump. Adică, la banii ăștia găsești în alte 20 de locuri alte 100 de chestii mult mai bune. Pe de altă parte, locul arată foarte bine, curat și îngrijit, chiar mișto la interior, și e super bine amplasat, chiar la intrare pe principalul bulevard din oraș. De n-ar fi pandemia, probabil că aspectul interior m-ar atrage să le trec pragul mai mult decât prostia aia de reclamă cu „cel mai cel din germania” și cu siguranță mai mult decât calitatea acelui sandwich aproape lipsit de gust.

Dar cine știe, poate că după ce trece pandemia au să înceapă să renunțe la acest „meniu dietetic” și au să bage gust în mâncare. Să dea Nenea!

0 0 Voturi
Article Rating
Înscrie-te
Notificare de la
0 Comments
Răspunsuri în text
Vezi toate comentariile