Ertugrul. Un fel de Pintea al Anatoliei, tânăr și neliniștit

Cred că sunt luni bune de când Netflix mi-l tot recomandă, din cauză că e la categoria istoric, iar eu astea le mănânc pe pâine. Cum însă e o chestie turcească, n-am găsit de cuviință să dau click. Asta până acum vreo lună și ceva, când am văzut că un amic scrisese ceva despre serial. Nici nu mai țin minte ce, dar am dat click. Și dă-i și vizionează. După vreo câteva zile eram la episodul 19. Nouăsprezece!!! Atunci am verificat să văd și eu care naiba e situația. Văzusem că sunt vreo 5 sezoane și am zis că, cine știe, poate curg de la sine toate episoadele. Nici vorbă! Eram abia la episodul 19 din primul sezon, care are peste 70 de episoade. Sezonul doi are peste 100 de episoade! Tânăr și neliniștit, i shit you not!

Pentru o clipă am vrut să mă opresc din vizionat. Sunt prea bătrân să încep un serial cu peste 600 de episoade. Dacă mor și nu apuc finalul? Acum sunt pe la episodul 40 și nu regret nimic!

Să vă explic. Resurection Ertugrul este un serial… istoric. Sigur, e o istorie romanțată în favoarea celui care o spune. Ertugrul este un personaj de acolo, de undeva dintre legendă și istorie. Istoric nu prea se știe mare lucru despre el, decât că a fost fiul lui Suleyman Shah, liderul tribului turkmen Kayi. Și că acest Ertugrul este tatăl lui Osman, întemeietorul imperiului otoman.

Absolut normal, pentru cineva care se uită la seriale istorice nu doar așa, de plăcerea serialului, am căutat imediat chestiunile ce țin de date istorice. Și, cum era de așteptat, situația e cam gri. Mă rog, e cam gri în sensul că serialul e totuși o chestie artistică și împletește legenda cu istoria. Căci, în afară de faptul comun acceptat, cum că Ertugrul este tatăl lui Osman, nimic nu e sigur. Până și chestia asta pare să fie acceptată în baza unor dovezi mărunte. Un fel de „decebalul per scorilo” de la noi, din care unii deduc că Scorilo e tatăl lui Decebal.

Altfel, e destul de clar că băieții ăștia, din tribul Kayi, sau cel puțin o parte din trib, au ajuns undeva în zona Sultanatului de Rum – sau sultanatul Konya, care ocupa pare parte din Anatolia, și că s-au așezat undeva la marginea Imperiului Bizantin, în vecinătatea regatelor creștine din Asia mijlocie. Mă rog, toate astea contează doar dacă ești un dilimache din-ăsta de face fact-checking la elemente istorice din filme.

Altfel, Ertugrul e un delir de film, mai ales dacă ți-au plăcut chestiile istorice cu Pintea, cu haiduci, chestiile făcute pe vremea lui Ceașcă și în care noi, românii, dacii, ăștia cu brânza vaza și viezurele eram cei mai tari și mai drepți și așa mai departe.

Ertugrul e o telenovelă. Nu stă neapărat rău la decoruri, că nu se întâmplă totul în două case, însă la nivel de replici, de discuții, de mecle de actori, zici că au învățat meserie din Mexic. Apoi scenele de bătălie, tulai vai! Ce scene! Szobi Cseh pe lume, braț la braț cu Florin Piersic. Băi, niște lupte din-astea în care, în lipsa unor efecte ca la Hollywod, rulează scena în slow motion, se intensifică urletele… Nu, n-ai cum, e 1970 pe față! Și nu, serialul e relativ nou, în ciuda sutelor de episoade.

Însă, vorbesc serios, e super mișto. Încleștarea asta dintre lumea musulmană și lumea creștină, între facțiunile din lumea musulmană, povestea istorică și tot ce ține de epopeea eroului Ertugrul e super mișto și te prinde. Iubire, intrigă, bătălii, povețe de la Ibn Al Arabi – ăsta e un învățăcel musulman, născut în peninsula Iberică și care chiar a existat și a scris o grămadă de chestii – de toate găsești în serial.

Sincer, n-am înțeles niciodată cum reușesc unii să urmărească telenovele. Până acum. Ceea ce nu înțeleg însă, nici azi, e cum reușesc unii să se apuce de telenovele știind că țină aproape o veșnicie. Dacă mor și nu apuc să văd tot serialul? Dacă mor după 600 de episoade și ratez finalul? Allah păzește și apără!

0 0 Voturi
Article Rating
Înscrie-te
Notificare de la
0 Comments
Răspunsuri în text
Vezi toate comentariile