Dubioase vremuri mai trăiește politica locală. Ăștia noi din Primărie, adică USR, care-s tot dintre ăia vechi, au promis că schimbă tot dar n-au schimbat mai nimic. Răstimp, ăia vechi, adică cei din PNL, pozează acum în niște unii noi, deciși să nu lase nimic anapoda în materie de urbanism. Văleu, ce recital de tupeu și ipocrizie din partea tuturor.
Să vă prezentăm așadar un caz care vorbește de la sine despre cum arată „noul urbanism” de Alba Iulia.
Undeva pe strada Septimius Severus, fosta Tolstoi, în imediata vecinătate a bisericii greco-catolice, se construiește un bloc. Desigur, totul e legal, frumos, decent, doar în zonă mai sunt blocuri. Sigur, nu sunt fix acolo, pe partea unde se construiește ăsta, că acolo e încă în picioare un rând de case, acelea de pe Calea Moților, ce duc spre stația ILF. Cine știe însă pentru câtă vreme. Ei bine, cum ziceam, se face un bloc între case. Nimic anormal în asta, că doar suntem în Alba Iulia. Beneficiarul e Anet Construct SRL iar autorizația datează din anul 2019.
Ei bine, partea frumoasă a urbanismului abia de aici începe. În prelungirea acelui bloc, pe partea cu casele, cum mergi în direcția Stadion, există un teren de vreo 500mp, plin de boscheți, deținut de Primărie. Terenul ăla era, până nu demult, domeniul public al Primăriei.
De prin 2019 însă, la inițiativa lui Paul Voicu, și a găștii de peneliști care acum pozează în cavaleri ai urbanismului, terenul a fost trecut din proprietatea publică în proprietatea privată a Primăriei. Adică înseamnă că poate fi vândut. Noooormal!
Surpriză, anul trecut cineva a întrebat, așa, într-o doară, dacă n-ar putea cumva Primăria să vândă terenul ăla?
Iar Primăria, care încăpuse deja pe mâna ăstora noi, care-s tot cam ăia vechi, cel puțin în ce privește Consiliul Local, a zis că sigur, de ce nu? Că doar în felul ăsta se aduc bani la buget.
Un raționament absolut ridicol, dacă stai să te gândești că vorbim de o Primărie care dă zeci de mii de euro anual pe plante ornamentale, pe întreținut piscina interioară cu crapi koi ori alte astfel de fițe. Le mai trebuie doar niște egrete de Hymalaia, ca să se uite apoi la filmele cu Pablo Escobar într-un cadru cât mai plăcut.
Așa că, dacă tot a cerut cineva, s-a făcut proiect de HCL, iar toată ceata de cavaleri ai urbanismului a decis vânzarea terenului, la licitație. Da, da, siiigur, la licitație! Nici măcar unul nu s-a gândit că, stai așa, poate ar merge o parcare pe locul ăla, sau poate un loc de joacă.
Bașca, prețul de pornire a fost de 100 de euro / mp, în condițiile în care prețul în zonă e cel puțin dublu. Dar hei, cum ar zice câte un deșteptănac din Primărie, 100 de euro e doar prețul de pornire. Da, da, siiigur.
Acum, la ora la care scriem noi textul ăsta, licitația s-a și încheiat probabil, deși n-a fost încă anunțat câștigătorul. Însă, dacă e să ne luăm după niște păsărele care ne mai șoptesc din Primărie, câștigătorul e fix firma care face și blocul de lângă și care ar mai vrea să facă încă un bloc acolo. Iar prețul final a fost cel mult puțin peste cel de pornire, nicidecum ăla al pieței. Că deh, așa a rezultat în urma licitației dar, mai ales, în urma eternelor șulfe de evaluări făcute de firma cu care lucrează Primăria Alba Iulia. Adică aceeași doamnă Roșu căreia tocmai i-a fost reînnoit contractul, atribuire directă, desigur, pentru încă vreo câteva zeci de mii de lei.
Pe de altă parte, cine știe, poate că s-au adunat oamenii din zonă de acolo, au pus mână de la mână și au cumpărat terenul ăla – care era al Primăriei, adică și al lor – ca să-și facă o parcare sau un loc de joacă.
În rest, despre urbanismul local, numai de bine. Vă mai zicem noi și-n numerele următoare, că slavă Marelui Prieten Imaginar, avem ce.