Nici Baiazid, când era tânăr, în formă și în putere, dacă ar fi ajuns pe aici, deși n-a chiar jucat șah cu sabia prin zonă, n-ar fi putut să treacă de acel zid cu băuturi ce stă de strajă în calea barului de la Framm’s. Când vine vorba de băuturi, de tărie în special, nu există loc mai ok și mai bine dotat în toată Cetatea și orașul.
Cum să vă explic eu, Framm’s e locul în care găsești Don Papa sau Rumbullion, chestii din care dacă n-ai încercat e cazul să o faci, că nici nu știi ce pierzi. Sigur, au și un catralion de alte chestii, însă pe mine și pe încă vreo câțiva amici cu asta ne-au agățat, cu sticlele alea de rom. Bine, nu zic că merită nu- mai și numai pentru băutură să mergi pe acolo. Locul e super bine amplasat, e super curat și drăguț iar terasa e extrem de bine întreținută. Bașca, nota bene, în ultima vreme au pus și niște lucrări de artă, care pe lângă că-s mișto, îi dau terasei și un feeling de intimitate. Ceea ce nu-i rău, că nu prea era mișto să se uite la tine toți ăia care merg sau vin de la terenurile de sport din spatele clădirii Batthyaneum.
Barul, sigur, barul e poate cea mai mișto chestie de acolo. Băieții care lucrează în spatele tejghelei au ceva vechime și-s super de treabă, la fel ca și fetele care-ți strică deranjul pe la mese. Adică, ce voiam să zic e că servirea e super ok. Muzica, de care se ocupă tot ei, e super chill cu toate că, odată, când l-am prins pe unul din barmani mai nervos sau supărat sau nu știu ce, a pus un album întreg de la Metallica. A fost super bine.
Toaleta, care-i amenajată într-un spațiu super mic, de ai senzația că e genul acela de budă de tren, e totuși super fain amenajată și curată. Și au și muzică, alta decât cea de pe terasă, cred că un radio sau ceva, nu sunt sigur, că n-am stat chiar atât de mult acolo.
Spațiul din interior, un tunel ce duce spre șanțurile Cetății, arată și el bine, ba chiar se pretează pentru diverse evenimente. Chestie pe care cei de la Framm’s chiar le fac, în sensul că riști să dai peste te miri ce expoziție sau sindrofie faină. Iar asta e lăudabil, pentru că puțini dintre cei care se ocupă cu cârciumăritul prin oraș înțeleg că un bar poate fi mult mai mult decât un loc în care să mergi să bei.
E puțin enervant că n-au nimic de mâncare, dar absolut nimic, ceea ce nu se împacă prea bine cu ideea de băut de cursă lungă, însă poți oricând comanda din altă parte fără să te certe vreun angajat al locului că, auoleau, ce-ai făcut mă?, cum adică aduci din afara localului?
Una peste alta, locul e super ok și su- per cunoscut, nici nu știu de ce am scris despre el. Ah, din cauza lui Don Papa și a acelui zid cu băuturi, care, dacă mă gândesc mai bine, pare că-i un veritabil altar, la care să se închine orice consumator și pasionat de bucurii la sticlă.
Doamne ajută!
