In THE MOOD for something good

  • de

Cu puțin noroc, trecem și peste săptămânile astea rămase din iarnă și o să prindem primăvara. Și asta nu pentru că iarbă, flori, natura care revine la viață și alte cârcoteli poetice, ci pentru faptul că ne-am săturat până peste cap de toată joaca asta de-a închide-te, deschide-te cu localurile. Măcar terasele să fie deschise și să poți merge la ele.

Una dintre cafenelele drăguțe, și oarecum noi în oraș, este The Mood, undeva lângă Tribunal, în liniștitul Centru. Localul a apărut în locul unei papetării, dacă bine țin minte, ce era acolo înainte, că n-am intrat niciodată și a avut un super timing, în sensul că au deschis taman înainte de pandilie. Dar au rezistat, din câte se vede, și bine au făcut pentru că locul e chiar mișto. Iar terasa, una improvizată pe caldarâm, cum sunt mai toate prin oraș, are măcar senzația aia de terasă și nu de acvariu, cum s-a întâmplat cu cele mai multe localuri. Adică, lasă domnule terasa să fie terasă, nu o mai tot închide pe două sau pe una sau pe trei laturi, ca să fie „la interior” dar în acte „la exterior”.

Mai departe de chesti asta, cu mesele așezate cumva în stradă, care e o treabă faină, merită să mergi la The Mood pentru câteva chestii: cafele și limonade. Asta în cazul meu, desigur, că meniul lor e un fel de cărțulie groasă cum n-au citit mulți absolvenți de gimnaziu.

Cafeaua, de j-de feluri, cu biscuit, cu apă, servită ireproșabil. Limonada, care-i de mai multe feluri – mor de nervi la ideea de „limonadă de căpșuni”, căci e un nonsens, însă e excelentă – e un alt motiv pentru care să-ți pierzi timpul pe terasa lor. Și-apoi servirea e super friendly și rapidă.

În plus de asta, în ultimele câteva dăți când am trecut pe acolo, localul părea că adoptase un cățelandru maidanez, care dormea plictisit pe undeva printre mese, probabil singura făptură vie căreia chiar nu-i păsa că e la câțiva metri de Tribunal și Judecătorie.

Sincer, n-am stat niciodată în interiorul localului, deși arată foarte bine, însă asta ține doar de mine și viciul meu de fumător. Și, poate cel mai important în vremuri din-astea, în care statul ne ține închiși și nu-i tocmai rău, că nici banii nu ne dau afară din casă, localul are niște prețuri super decente. Sigur, nu-i bufetul gării, însă nici nu trebuie să fie zi de salariu ca să le treci pragul.

Așa că, dacă vremea vă lasă, că organele statului nu prea, vă recomandăm localul ăsta din centrul vechi al orașului.

Nota bene: locul are și la ora asta dezinfectanți pe fiecare masă, așa cum vedeai doar în primele luni de pandemie, obicei care pare să fi dispărut odată cu lehamitea față de tot ce înseamnă restricție.

0 0 Voturi
Article Rating
Înscrie-te
Notificare de la
0 Comments
Răspunsuri în text
Vezi toate comentariile