Moartea lui Mălai Viteazul – dupe Dimitrie Botlineanul

  • de

Într-o curte largă, lâng-un copăcel,

Tabără oștirea lui nea Dumitrel.

Acolo, pe-un scaun, oltenaș gândește:

Bani pentru partid e tot ce-și dorește

Ș-are-o presimțire, că prea mult venit

Ar putea să-nsemne pentru ei sfârșit.

Degeaba primarii îi hrănesc orgoliu

Când toți amărâții sunt parcă în doliu;

Și-naintea celor care-i cântă-n strună

Nu găsește omul nici o vorbă bună.

Către toți lacheii care-l înconjoară:

– „Dragii mei! Nu-i mai ca odinioară!

Nu mai e nimic precum la-nceput

Când făceam nimic, și parc-am făcut.

Trăim niște vremuri, când natura cere

Și de la partid, partea-i de durere…

Astăzi pot să număr douăzeci de ani

De când noi în Alba n-am avut dușmani,

Și-i adevărat, c-am făcut de toate

Unii au furat chiar și peste poate.

Însă, toate astea, pentru ce folos?

Când partidul, iată, merge doar în jos!

Singură doar prada nu-i destulătoare,

Dacă nu-s văzut, ca al Albei soare.

Câte zeci de conturi n-am îndestulat?

Și pe câți în posturi n-am înșurubat?

De ar știi norodul, li s-ar scula părul,

Și ne-ar cere, poate, chiar și adevărul.

Ba în aste posturi, unde strălucim,

Ne-ar cere nebunii chiar și să muncim!

Azi e ziua-n care, chiar și-o mică știre,

Riscă să ne ducă pe toți la pieire.

Așa că e timpul să umflăm ciolanul.

Ori murim ca proștii, ori furăm tot banul!”

Astfel le vorbește… Dară doi din lesă,

Și-au adus aminte, că sunt de la presă.

– „Cine vă trimite? Spuneți, dar decent

Al vostru patron, iarăși vrea procent?”

– „Al nostru patron, zice-unul cu tact

Ar mai vrea pe mâine, încă un contract”

– „Îi vom da, desigur, câte poate ține

Dar de-acum, vă rog, scrieți doar de bine,

Să nu știe lumea, că-n atâția ani,

N-am făcut nimic, doar am tocat bani.

Vreau ca toți să creadă, c-am făcut de toate

Și că fără mine, nimic nu se poate.”

Însă dintr-o dată, toți lacheii-l lasă,

Fiindcă ce să vezi, unu-a dat din casă.

Și vuiește lumea, că cel făr de greș

A ascuns gunoiul, ani la rând sub preș.

Din bani de la UE, cu-a lui logică

Nu avem nici azi, rampă ecologică.

Și cu milioane, luate de la stat

Ne-a făcut pe naiba sistem integrat.

Iară tot ce face, face arbitrar

Politruc vremelnic, de funcții samsar!

De privești atent, la orice-n sistem

Oltenașul, Doamne, parcă-i un blestem.

Unde pune mâna cresc doar buruieni,

Găunoase ființe, politicieni.

Însă cu uitare, și-un neam mototol,

Vom rămâne cu-ăsta, chiar și în formol!

Etichete:
0 0 Voturi
Article Rating
Înscrie-te
Notificare de la
0 Comments
Răspunsuri în text
Vezi toate comentariile