Mosul. Nimic dintr-un război nu-i cool

Dacă ești în căutarea unui film de război, cu acțiune, cu  eroi care le rup mufa celor răi, iar la final salvează situația și se pupă cu gagica aia bună, care deși toată zgâriată are încă machiajul perfect, ei bine atunci Mosul nu-i pentru tine. Că, deși un film artistic, Mosul e bazat pe fapte reale. Și încă pe unele fapte întâmplate nu mai departe de acum câțiva ani, într-o vreme pe care noi o deplângem pentru că aveam concerte, baruri deschise și spectacole în aer liber.

Mosul, pentru cei care nu știu, e una dintre cele mai mari așezări din nordul Irakului, pe unul din malurile râului

Tigru, zonă numită și leagăn al civilizației. În fapt, Mosul e un  fel de prelungire, peste apă, a vechiului oraș antic Ninive.

Ei bine, tot filmul ăsta e un fel de post factum al celui mai mare și recent concert în aer liber al atrocităților, un loc în care tot ce-i mai rău în om pare să fi ieșit la suprafață, un loc în care crima făcută în numele unei deități a atins un nivel nemaiîntâlnit din perioada medievală.

Într-un oraș distrus complet de luptele cu Daesh, ISIS sau cum i-o fi chemat pe dilimanii ăia cu califatul, o mână de foști polițiști încă se războiesc cu trupele fanaticilor. SWAT, că așa și-au numit echipa, trece din partea orașului ocupată de trupe guvernamentale în aia în care ISIS încă face legea. Pentru o bună bucată din film, nu-i foarte clar de ce. Pare că au o misiune, cu toate că și ei sunt cam „rogue”, așa, că și-au cam încălcat și ordinele primite de la „bază”.  Sunt într-un  fel de misiune de capul lor, dacă se poate zice așa, în căutare de fanatici. Imaginile sunt însă cutremurătoare, un oraș în ruină în care, din loc în loc, mai apare câte un copil, un oraș în care refugiații, cei care vor să treacă în partea cealaltă sunt împușcați la liber de fanatici, doar pentru că nu acceptă sharia.

Și, pentru că nu-i un film de hollywood, cum ziceam, eroii principali mai mor. Mor pe capete, căci filmul e bazat pe  fapte reale. În toată nebunia asta, îl cooptează pe un tânăr polițist. Numai pentru ca, câteva minute mai târziu, să afle  că fostul partener al acestuia îi trădase și turnase celor de la ISIS. Iar cel care i-a turnat, înainte să-l execute, își explică acțiunile, căci ISIS îi amenința familia. E, pe lângă atrocități, un film care pune în lumină și „opțiunile” unora de a colabora cu Daesh.

Spre final, însă, motivul existenței SWAT se dezvăluie. Nu doar că toți membri trupei au pierdut pe cineva în lupta cu ISIS, însă familiile unora au fost luate captive, iar ei caută să-i elibereze. Căci, foști polițiști fiind, toți interlopii trecuți de partea Daesh i-au luat la țintă. Și da, chiar e o poveste reală. O poveste extrem de tristă, în care printre ruinele și nenorocirile de care dă omul dovadă că e capabil, își găsește loc și o rază de speranță. Una palidă, căci Mosul e și azi o ruină.

Așadar, un film produs de Netflix, foarte bine făcut și care merită văzut doar așa, pentru a nu uita că omul e totuși un animal. Și că există pe lumea asta și probleme mai mari decât masca ori faptul că trebuie, o vreme, să stăm în case ori să respectăm niște reguli.

0 0 Voturi
Article Rating
Înscrie-te
Notificare de la
0 Comments
Răspunsuri în text
Vezi toate comentariile