O ZDREANȚĂ

  • de

Ați văzut cumva o zdreanță,

Care dă numai din clanță?

E-un pitic cam mofturos,

Deputat și cam slinos.

Parcă-i strâns din minciunele

Se tot laudă cu ele,

Și e-n mare încurcătură

Face chiar spume la gură,

C-a rămas făr’ influență

Ah, ce mare penitență!

Are îns-o gingășie,

Un pungaș de meserie.

Dă târcoale prin partid,

Binevoitor perfid,

Așteptând la ceas de seară

Șansa să îi reapară

Să mai joace-o dramoletă

Și să fie iar vedetă.

De când însă mustăciosul,

I-a luat din față osul,

Stă pe brânci, târâș, grăbiș

Bagă strâmbe pe furiș,

Pune laba, ia cu botul,

Doar mai prinde iară potul.

– „Unde-i potul?” a-ntrebat

Cetățeanul enervat. L-a mâncat!

– „Stai nițel că te dezvăț,

Fără să te trag de hăț.

Te învață nenea minte.”

Și i-a zis vreo trei cuvinte.

Când o fi din nou la vot,

Ți-o vom da cu toți la bot.

Zdreanță, super fioros,

Mai că se-aruncă pe jos,

Dar cu-n ochi la cetățean

Și cu gândul doar la ban,

A jurat să lase osul,

Cât o vrea el, mustăciosul.

„Fiindcă nu-i decât un os”

Zise micul mincinos.

0 0 Voturi
Article Rating
Înscrie-te
Notificare de la
0 Comments
Răspunsuri în text
Vezi toate comentariile