Rozmarin

  • de

Uf, ce bine, acum că a dat zăpada s-au redeschis și terasele. Ce frumos, ce bine, ce doamne ajutor! De când așteptam să ies din casă, să merg la o terasă, să stau trei minute la un suc și să mă duc acasă, ca să nu crap de frig. Asta pentru că, deși e liber și în interior, 30% din capacitate, că așa au calculat „ză speșălists”, eu nu prea am ce căuta acolo, că nu se fumează. Mă rog, cum necum, am mers la un suc în centru, în pasajul de lângă Primărie, la DalBafo. Sau, mă rog, la Rozmarin, cum îi zice acum, că e doar „by Bafo”, asta pentru că italianul s-ar fi repatriat.

Cu mulți, mulți ani în urmă, când s-a deschis localul ăsta, era o adevărată fițoșenie. Nu era pentru orișicine. Sau poate că doar așa aveam eu impresia pe vremea aia, că era perioada în care mă dădeau banii afară din casă așa de tare, că ajungeam la Anaconda, la colț, și beam cuba-libre fără să știu că e cuba-libre. Adică beam rom-aroma, o poșircă românească, făcută de Prodvinalco mi se pare, combinat cu AdriaCola, sau ce altă cola găseam pe acolo.

Orișicum, Bafo ăsta părea o chestie așa, de high-life, unde mergeau mai mult italienii, ăia cu bani. Cu toate că, uneori, mai pe la ceas de miezul nopții, ajungeam și noi, amărăștenii, pe acolo. Asta pentru că era cam singurul local non-stop din zonă. Țin minte că într-o vreme aveau și o chestie de genul „all you can eat”, un bufet suedez cu fel și fel de chestii, de la șnițele ori grătare și până la fel și fel de salate. Evident, n-a ținut mult, că după ce le-au trecut oamenilor pragul câteva cete de haiduci locali, care mâncau de parcă voiau să doboare recordul mondial-moldovenesc (sărmanul amic OQ, parcă și acum îl văd cu 3 farfurii în față cum încerca să respire mai rar ca să poată înghiți mai des), s-a cam terminat cu aventura „all you can eat”. Totuși, locul a rămas unul destul de ok și cu mâncare destul de diversă.

Pe lângă deja „tradiționala” pizza, care e una ok, bună chiar, găsești în continuare o grămadă de chestii italiene. Nu-i neapărat cazul meu, că nu mă dau în vânt după paste sau fructe de mare, iar de la italieni îmi place mai mult înghețata și fotbalul, însă locul chiar e unul decent cu un meniu bogat, am remarcat la ultima vizită. Iar prețurile mi se par acum nu decente ci ridicol de mici. Serios, Rozmarin e un loc ieftin, și nu zic asta pentru că, ce să vezi, m-am îmbogățit eu între timp. Ntz. Un suc, ca și cafeaua, face 5 lei. Prețul la pizza începe de la 20 de lei, iar celelalte specialități nu sunt cine știe ce scumpeturi. În plus, locul arată destul de bine, e retras și intim, și totuși în centru, iar terasa e una care arată chiar bine. Acum, să ne înțelegem, nu e vreun local cu patru stele Michelin, dar măcar două cercuri Goodyear tot merită.

0 0 Voturi
Article Rating
Înscrie-te
Notificare de la
0 Comments
Răspunsuri în text
Vezi toate comentariile