Recenzie

Alcifron sau micul filosof

Pe lângă dulciuri și alte mici bucurii, iepurașul mi-a adus și „Alcifron sau micul filosof”, o carte cu dialoguri scrise de George Berkeley, despre care recunosc că nu auzisem. De carte deloc, iar despre Berkeley doar în treacăt, iar asta mai mult din cauză că a dat numele orășelului din California precum și mult mai celebrei universități. Însă, spre rușinea mea, deși nu mi-e tocmai rușine, nu citisem nimic din opera fostului episcop.

You need to login to view the rest of the content. Te rugam . Nu sunteti inca membru ? Inscrieti-va

Tătuca negrilor din Harlem

Am stat o bună bucată din vacanța asta de sărbători cu ochii în TV sau laptop. Am pornit câteva seriale noi, despre unele o să scriu altă dată, iar despre altele niciodată. Ba chiar am și revăzut câteva episoade din Narcos într-o zi în care aveam multă treabă și-mi căutam orice altceva de făcut. Surpriza cea mai mare a fost însă faptul că a apărut sezonul doi din Godfather of Harlem. Mă rog, au apărut doar vreo patru episoade până la ora la care scriu textul ăsta, însă e un serial atât de bun că pur și simplu nu mă pot abține să las episoadele să se adune. Probabil că, la final de sezon, voi trage și o sesiune de binge-watching și o să-l revăd complet. Pentru că, serios, pe cuvântul meu de fost șoim al patriei, e un super serial.

You need to login to view the rest of the content. Te rugam . Nu sunteti inca membru ? Inscrieti-va

„Poveștile castelului” de Teodora Matei

Mergând pe la diverse târguri de carte, am avut surpriza să întâlnesc, din partea unor cititori, două tipuri de replici. Dacă erau adolescenți, sau trecuți imediat de vârsta pubertății, i-am auzit întrebând, cu mirare: „Mai există scriitori români în viață?” Ei credeau că singurii scriitori fuseseră cei studiați la limba română, morți și îngropați de multă vreme. Din partea unor persoane în etate, pe de altă parte, am avut parte de adevărate sentințe: „Nu citesc decât autori români morți.” Două extreme interesante, una ce permite deschiderea porții către o lume necunoscută, cealaltă categorică, un monument funerar al literaturii autohtone.

You need to login to view the rest of the content. Te rugam . Nu sunteti inca membru ? Inscrieti-va

The Serpent. Bazat pe fapte ireale, dar cam adevărate

  • de

A fost odată ca niciodată, că dacă n-ar fi fost nu s-ar fi făcut serialul ăsta. Serios, ar fi fost extrem de greu de inventat o așa poveste, de scris un așa scenariu. The Serpent, produs de cei de la Netflix și BBC, e genul acela de poveste care te face să te gândești aproape cu milă la Hannibal Lecter, sărmanul de el.

Serialul, mă rog, nu-i tocmai un serial, fiind un singur sezon, urmărește povestea lui Charles Sobraj – Hotchand Bhawnani Gurumukh Charles Sobhraj pe numele său complet – un super criminal în serie despre care nu auzisem nimic până să dau de serialul ăsta. Și care, fiindcă e pe bune, e pe atât de interesant – ca personaj – pe cât sunt de îngrozitoare faptele.

You need to login to view the rest of the content. Te rugam . Nu sunteti inca membru ? Inscrieti-va

The IRREGULARS. Tata și mama lui văru lu’ Sherlock Homeless

Dacă te uiți la un serial și e atât de captivant încât ațipești de două ori în timpul unui episod, e clar că ceva nu e în regulă cu tine. Sau mai degrabă cu serialul. Și cam asta e povestea lui THE IRREGULARS al celor de la Netflix, pe care l-am așteptat o vreme, că din trailer părea interesant, doar ca să mă adoarmă de vreo două ori încă de la primul episod.

Ceea ce părea un fantasy pentru oameni mari s-a dovedit a fi mai degrabă o producție pentru puștani, un fel de altfel de Diariile Vampirilor, în care fantasticul e așa de fantastic de îți vine să-ți dai palme tot la a treia replică.

You need to login to view the rest of the content. Te rugam . Nu sunteti inca membru ? Inscrieti-va

DAbo Doner. Da boss. Da pe naiba

N-aș zice că-s tocmai un pasionat de shaorme, însă inevitabil, în aproape 10 ani de București mi-am petrecut multe pre-mahmureli îmbucând astfel de delicatese la botul calului. De când m-am întors acasă, în Ardeal, mai rar cu astea. Pare că nu-i tocmai o chestie pe gustul nostru, ardelenesc, cu toate că există suficientă piață și suficienți oameni care apreciază bucătăria asta.

You need to login to view the rest of the content. Te rugam . Nu sunteti inca membru ? Inscrieti-va

Pireați ai dracului!

  • de

Am mai zis eu că băieții ăștia de la Netflix au început să devină super buni la documentare? Am zis. De fapt, nu că sunt buni, însă încep să-i bată la cur și pe cei care cu asta se ocupă în mod normal.

Nu-i neapărat originală ideea, însă modul în care cei de la Netflix împachetează documentarele e mult, mult mai bun decât al celor clasice, în care totul pare un fel de Teleenciclopedie ceva mai spălată și mai din vremurile noastre. Felul în care e prezentat un subiect cu date istorice, științifice, și felul în care e ilustrat cu scene de reenactment, filmate parcă pentru un film artistic cu buget de blockbuster, e minunat. Pare că asiști la un serial bazat pe fapte reale și, de fapt, chiar asta faci, căci dacă ar scoate partea de „păreri ale specialiștilor” din episoade, ar ieși de o super mini serie.Citește mai mult »Pireați ai dracului!

5 to go. Cafiiiiaaaaa!!!!

  • de

Era o vreme, poate, în care cafeaua era doar o scuză pentru a sta la masă, la o poveste, pentru a socializa. Ce fel de cafea? – lungă cu lapte, normal. Nu, n-ai înțeles, ce fel de cafea? Cafea dom’le, să fie acolo ceva în ceașcă și să aibă gust dulce. Probabil că nu-s singurul care și-a început prietenia cu cafeaua în felul ăsta. Mă rog, abia după a urmat perioada de ibric. Și, dacă bine țin eu mine, pe vremuri, în tinerețile mele, când încă nu apăruseră tot soiul de aparate de făcut cafea iar termenul de „barista” nici nu exista, decât dacă vorbeai despre una ce știe să danseze la bară, ei bine pe vremea aia era o modă cu cafeaua ness frecată. Da, era un fel de „fiță de bombă”, dacă pot spune așa. Ness-ul, acel instant nenorocit, cu aspect de nisip, era marea șmecherie, mai ales că făcea niște spume dacă-l frecai cu zahăr. Doamne, ce vremuri, ce prostie.Citește mai mult »5 to go. Cafiiiiaaaaa!!!!

Amend. O călătorie printre lanțurile din cea mai liberă țară

  • de

Nu știu cum se face, dar de o bună bucată de timp cei de la Netflix au scos câteva super documentare. Subiecte bune, actuale, unele super de nișă, în timp ce altele tratează probleme și chestiuni care ar trebui să facă parte din cultura noastră generală.

Amend e un astfel de documentar, care pornește de la o chestiune, cel de-al 14-lea amendament al Constituției SUA, iar de la el tratează câteva dintre marile teme ale societății în care trăim. Sigur, e în special despre SUA, însă multe dintre chestiunile de acolo pot fi extrapolate și se regăsesc peste tot în lume. Noi, de exemplu, nu prea avem chef să le discutăm pe ale noastre.Citește mai mult »Amend. O călătorie printre lanțurile din cea mai liberă țară

Age of Samurai. Sengoku Jidai

  • de

Am așteptat documentarul ăsta așa cum așteptam la episoadele din Game of Thrones și chiar nu pot spune că-s dezamăgit. Poate, pe alocuri, aș fi vrut mai mult. De fapt, aș fi vrut mult mai mult. Pentru că nu poți spune, în doar câteva ore, un secol și jumătate de luptă, de război civil neîntrerupt.

Sengoku Jidai, adică „warring state”, fix asta e, perioada de prin a doua jumătate a secolului al XV-lea și până pe la începutul secolului al XVII-lea, când Japonia a fost „reunificată”. Și, sincer, nu știu oameni care să nu fie, dacă nu pasionați, măcar curioși despre samurai, despre ninja și despre toată acea perioadă istorică a Japoniei din care regăsim frânturi în unele filme de pe la Hollywood.Citește mai mult »Age of Samurai. Sengoku Jidai