serial

Tribes of Europa, sau cum să arunci SF-ul pe scări

  • de

Există pe lumea asta câteva tipuri de trailer care mă scot din sărite. Unul e ăla fain, pe care-l văd prea devreme, de trebuie să aștept o groază până apare filmul sau serialul. Un altul e ăla care-ți zice toată povestea, de nici nu mai merită să te uiți la film sau serial. Mai e și ăla care e atât de prost încât nici nu te mai uiți la serial, multă vreme, doar ca apoi să te apuci de el și să regreți că n-ai făcut-o mai demult. De departe, însă, cele mai enervante sunt trailerele acelea care te fac să aștepți cu sufletul la gură, că sunt super mișto. Și mai apoi, când în sfârșit apare serialul sau filmul, să te întrebi cum naiba să-l ia de serial poți face să recuperezi orele alea pierdute cu el? Puteam să joc solitaire, să rup șapte nivele la candy crush saga, puteam să mă uit la clipuri cu Șoșoacă și tot ieșeam mai bine.Citește mai mult »Tribes of Europa, sau cum să arunci SF-ul pe scări

Outlander. Cu scoțieni, sex, bdsm, lupte, intrigi și toate cele. Dar mai ales cu scoțieni

  • de

Cu toate că-s genul care nu consum, ci mă droghez de-a dreptul cu seriale, în special seriale care își au acțiunea în diferite epoci, sau sunt fantasy cu inspirație istorică, abia acum am dat peste acest Outlander. Care este o minunăție de serial. Sincer, îi văzusem numele de mult în lista celor de pe Netflix și chiar m-am uitat peste acel mic „promo”, ce rulează în timp ce plimbi cursorul peste imagine, însă nu m-a prins nicicum.

Poate că e și titlul de vină, nu știu, însă abia după ce am văzut o postare pe facebook, la o cunoștință, s-a trezit curiozitatea în mine și am dat play.Citește mai mult »Outlander. Cu scoțieni, sex, bdsm, lupte, intrigi și toate cele. Dar mai ales cu scoțieni

Heirs of the Night. Că asta mai lipsea, încă un serial cu Dracula

  • de

Nu mă uit foarte des la seriale proaste, sau poate că doar așa îmi place mie să cred, însă și când o fac, apoi trag pe retină două sezoane deodată. Cam așa am pățit și cu acest „Heirs of the Night”, o producție norvegiano-germano-whatever, pe care nici nu știu unde să o încadrez. Am dat din întâmplare peste el și, într-un acces de generozitate, am zis că ia să-i dau o șansă, cu toate că afișul nu mă îmbia prea tare. Habar n-avem ce-i cu el. M-am prins că e cu vampiri și, după vreo jumătate de oră, că e o chestie europeană. Care, în ciuda bugetului – am citit pe net că au vreo 15 milioane de euroi – pare ceva făcut așa, în fundul curții, cu actori luați în parte de la cercul de dansuri populare.Citește mai mult »Heirs of the Night. Că asta mai lipsea, încă un serial cu Dracula

Fate, The WINX SAGA. Fiindcă fix asta mai lipsea

  • de

Pentru că nu era suficient Legacies, acel spinoff născut din Diariile Vampirilor, iaca au intrat pe felie și cei de la Netflix cu o serie destinată parcă exclusiv elevilor de liceu. Mă rog, cei care-s pasionați de genul fantasy au să se uite, cel mai probabil, chiar dacă serialul e plin de replici puerile, cu un scenariu pe alocuri lipsit de logică și plin, dar plin ochi de clișee.

Partea originală e… poate e mult spus parte originală, însă The Winx ăsta nu-i cu vampiri. Că deh, de dragul diversității, apar ecranizări și cu alte „creaturi”, iar în ăsta ne întâlnim cu fairies. Cu zâne carevasăzică, și nici măcar nu-s din-alea care umblă să-ți culeagă măselele și dinții de lapte.Citește mai mult »Fate, The WINX SAGA. Fiindcă fix asta mai lipsea

BLING EMPIRE. Un realitrilulilu despre problemele unor săraci oameni bogați

  • de

Pare că cineva de la Netflix a băut apă după un om de la canalul Diva, că altfel nu-mi explic producția asta numită Bling Empire. Nu zic, e genul de „serial” care te prinde, însă nu din cauză că îți place, cât din cauză că te enervează și-ți creează un fel de curiozitate născută din nevoia de a zice, în gând măcar, „mă dă-te mă în plm!!!”. Chestie pe care o faci, tot cam la a doua sau a treia fază din serial.Citește mai mult »BLING EMPIRE. Un realitrilulilu despre problemele unor săraci oameni bogați

STAND-ul cu așteptări

  • de

Cred că e cel mai bun serial peste care am dat în ultimele săptămâni, chiar dacă a trebuit să aștept cel de-al 5-lea episod ca să-mi dau seama de asta. Și chiar dacă nu are cine știe ce notă pe IMDb.

The Stand, că așa-l cheamă pe serial – sau „Virus Mortal” în traducere românească – e o adaptare a cărții omonime a lui Stephen King, scrisă prin 1987. N-am citit-o, că nu mă dau în vânt după genul ăsta de scrieri, însă după serialul ăsta n-ar fi exclus să ajung la ea.Citește mai mult »STAND-ul cu așteptări

Bridgertontălăii

  • de

Mă pregătisem să scriu despre un serial care, în doar câteva episoade, reușise să mă și enerveze dar să mă și facă aproape suficient de curios încât aproape să merg la carte. Însă, în această „vacanță” de stat acasă pe motiv de sărbători, că de stat acasă pe motiv de pandemie mă cam săturasem, am dat peste BRIDGERTON, făcut de cei de la Netflix. Și m-am uitat, desigur, la tot serialul. Că eram plictisit și pentru că sunt uneori prost făcut grămadă. Sigur, am mai dat eu peste seriale proaste, care-și bat joc de timpul tău, însă gogomănia asta, pe care nici nu știu la ce gen să o încadrez, a reușit să mă facă să-mi pară rău de orele pierdute chiar și în condițiile în care mă plictiseam grav de tot și n-aveam altceva de făcut. Apoi am căutat să uit repede și m-am dat la alte seriale, însă văd că s-a cam făcut un vuiet despre serialul ăsta, că așa și pe dincolo, că vai și văleu.Citește mai mult »Bridgertontălăii